Nu mi-a fost teamă și nu am avut vreo reacţie de repulsie să duc cu mine și pe mine ceva ce i-a aparţinut unui defunct. Dar pălăria lăcomiei nu aș purta-o.
Când scriu acest text, gândindu-mă la amintirile pe care le-am convocat să se aglutineze aici, sub formă de litere și cuvinte, mă cuprinde o nostalgie, dar un fel anume de nostalgie, pe care e greu să o convertesc în negru pe alb.
Răsfoiesc presa veche de aproape două decenii. În timp, și mai ales în ultimii ani, am început să corelez oameni și fapte din trecutul medical, cu persoane, locuri și întâmplări din trecutul familiei și al meu.
La Iași, a avut loc cea de-a doua ediţie a „Serii interclinice de stomatologie”. În cadrul evenimentului a fost prezentată și o cercetare care dezvăluie povești inedite din viaţa lui Mihai Eminescu.
Încă din școală ni se spune că opera unui scriitor este mai importantă decât omul care a creat-o sau viaţa pe care acesta a dus-o. Dar oare lucrurile stau chiar așa?
Cât de mult ne aplecăm înspre a scrie povestea celor care au fost, pentru a le cunoaște mai bine viaţa și lumea în care au trăit?
Cum se cheamă atunci când ţi-ai construit o realitate paralelă și îi atragi în ea pe cei cu mintea în formare, pretinzând că îi ajuţi să obţină „rezultate”?
O coroană simplă, verde, din brad, străpunsă de patru garoafe, două roșii și două albe. Asta purta bustul de lângă tei al lui Eminescu, în Ziua Culturii Naţionale.
De prea puţine ori rudele în vârstă ne răspund cu istorisiri personale la încercările de-a afla mai multe despre ei și familia noastră.
Recunosc, rezonez la toate textele în care se face vorbire despre orfani. Că, vorba aia: ban la ban și orfan la orfan!
O întâmplare recentă m-a făcut să mă gândesc la relaţia unor doctori, profesori sau înaintași ai medicinei cu copiii lor.
După aproape șase luni de prezență intensă în viața culturală a capitalei, cu două serii de expuneri despre care ați citit deja în paginile publicației noastre, cortina a căzut deja și peste cea de-a zecea ediție a pavilionului Art Safari.
Totul se transmite prin corp și se receptează cu corpul. Și totuși, educaţia medicală ignoră corpul complet, deși aparent studiază chestii din el.
Parcurgerea cărţii „Senologia benignă” reprezintă o fericită economie de timp pentru cei care doresc să-și sporească și să-și aducă la zi cunoștinţele privind aspectele mamare benigne, cu evidenţe actualizate și recomandări pragmatice pentru practica zilnică.
Dacă nu-i credităm cu încredere pe studenţi sau pe tinerii medici, dacă nu-i însoţim discret, cum să pretindem de la ei performanţă și siguranţă de sine?
Lovirea aproapelui impune, dincolo de „justificări”, mai multă clarificare.
Pavilionul românesc al actualei ediţii a Art Safari are ca element central un eveniment aniversar dedicat pictorului Ștefan Popescu, la 150 de ani de la nașterea sa.
Indiferenţa, una dintre cele mai teribile boli, este cea cu care poate ar trebui să luptăm în primul rând, spunea într-una din replicile sale actorul Robin Williams.
Sănătatea adulţilor este înrădăcinată în copilărie. Sănătatea medicilor să fie înrădăcinată în studenţie?
Centrul Cultural „I.I. Mironescu” al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași a continuat seria evenimentelor bilunare „Joia la Mironescu”.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe