O
combinaţie avantajoasă între un material genetic bun, un IQ ridicat, o
oportunitate extraordinară („omul potrivit în momentul potrivit“), un context
cultural prielnic şi muncă intensă. Ce înseamnă asta? Simplu: mii de ore de
muncă. Cam aşa sună reţeta succesului în perspectiva lui Malcolm Gladwell. Cei
care respectă reţeta sunt oameni excepţionali ale căror performanţe ies din
sfera experienţei comune, oameni pentru care talentul nu face nici doi bani fără
cele 10.000 de ore de muncă. Sună prea mult? Nici pe departe. În realitate, e
ceea ce mulţi dintre noi facem (conştienţi sau nu) chiar în primii ani când
intrăm pe piaţa muncii.
Acum
că am aflat cam câte ore de muncă sunt necesare ca să performăm conform dorinţelor
noastre şi să atingem standardele aşteptate de superiorii noştri, rămâne să
clarificăm un amănunt, pentru unii mic, pentru alţii primordial: cum să creştem
productivitatea şi să îmbunătăţim rata de ocupare pe termen lung? Răspunsul
este simplu, dar greu de pus în practică – prin îmbunătăţirea condiţiilor de
viaţă şi de lucru. Toate acestea sunt relaţionate cu domeniul sănătăţii şi
securităţii în muncă (SSM), care în prezent reprezintă unul dintre cele mai
importante şi dezvoltate aspecte ale politicii Uniunii Europene (UE) privind
ocuparea forţei de muncă şi afacerile sociale.
În
România, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este autoritatea
competentă în domeniul SSM. Inspecţia Muncii este autoritatea care controlează
respectarea legislaţiei privind SSM. Institutul Naţional de Cercetare -
Dezvoltare pentru Protecţia Muncii „Alexandru Darabont“ stabileşte, pe bază de
motive ştiinţifice, măsurile de îmbunătăţire a securităţii şi sănătăţii în muncă
şi promovează politica acreditată pentru acest sector. Ministerul Sănătăţii
Publice este autoritatea centrală în domeniul protecţiei sănătăţii publice.
Direcţia de Sănătate Publică controlează
respectarea standardelor de sănătate în muncă şi contribuie la promovarea sănătăţii
la locul de muncă. Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări
Sociale este instituţia responsabilă cu asigurarea în caz de accidente de muncă
şi boli. Şi nu în ultimul rând, mai avem Agenţia Europeană pentru Sănătate şi
Securitate în Muncă – punctul focal naţional care gestionează reţeaua SSM în
România. Cu alte cuvinte, avem instituţii şi oameni cărora pare să le pese de sănătatea
angajaţilor şi de menţinerea cât mai îndelungată a acestora pe piaţa muncii. Cu
toate acestea, avem o problemă. Lipsesc programele de sănătate ocupaţională.
Sau, mai corect spus, lipseşte implementarea lor în cadrul companiilor şi
întreprinderilor de stat şi private.
Sănătatea
şi securitatea în muncă nu se rezumă doar la legi şi regulamente. Pentru a
realiza îmbunătăţiri măsurabile ale condiţiilor de muncă şi o reducere a
accidentelor şi bolilor profesionale, este necesară combinarea acestora cu o
varietate de alte instrumente, cum ar fi dialogul social între stakeholderi şi
angajatori, respectiv angajaţi, bunele practici adaptate la nevoile şi la
mediul de lucru al angajaţilor, creşterea gradului de conştientizare a
publicului, responsabilitatea socială a întreprinderilor, stimulentele
economice şi reorientarea în diferite situaţii. Această abordare pare holistică,
însă, adoptată sub forma unor strategii comunitare valabile la nivelul ţărilor
membre UE, ar putea să impună iniţierea de acţiuni de către actorii de la toate
nivelurile – european, naţional, local şi al locurilor de muncă. Un concept
esenţial şi un pilon fundamental pentru atingerea obiectivelor acestei
strategii comunitare îl constituie dezvoltarea şi punerea în aplicare ale unor
strategii naţionale coerente în statele membre ale UE. Organizaţia Mondială a Sănătăţii
a adoptat un Plan de acţiune global privind sănătatea angajatului pentru
2008–2017.
Un
alt proiect important în domeniul SSM este sondajul european în rândul
întreprinderilor privind riscurile noi şi emergente (ESENER) realizat de
EU-OSHA, care analizează opiniile managerilor şi reprezentanţilor angajaţilor
cu privire la modul în care sunt gestionate riscurile pentru sănătate şi
securitate la locul de muncă în întreprinderea pe care o reprezintă. Dintre
riscurile de la locul de muncă, sondajul acordă o deosebită atenţie domeniului
– relativ nou – al riscurilor psihosociale, a cărui importanţă este în creştere.
Aceste riscuri, care sunt legate de modul în care este proiectată, organizată şi
coordonată munca, precum şi de contextul economic şi social al muncii, determină
un nivel crescut de stres şi pot cauza deteriorarea gravă a sănătăţii psihice şi
fizice. De asemenea, numeroase ţări din afara UE au dezvoltat strategii privind
SSM, pentru a furniza o concentrare mai clară asupra direcţiei globale şi
pentru a stabili priorităţile SSM în ţările lor.
Majoritatea
ne îndreptăm spre acelaşi ţel: să performăm într-un mod sănătos şi să menţinem
această performanţă pe termen lung. De ce nu, chiar să ajungem oamenii excepţionali ai lui Malcolm Gladwell,
care sunt dispuşi să lucreze cele 10.000 de ore şi chiar mult mai mult, cu înţelegerea
ca angajatorul să se asigure de sănătatea şi securitatea angajaţilor săi. Şi în
aceste condiţii, succesul nu ar mai fi întâmplător. Hai, la muncă sănătoasă!