American College of Clinical Pharmacy definește farmacistul clinician ca  profesionistul care asigură îngrijirea pacienților prin optimizarea terapiilor medicamentoase, având rol de consilier în domeniul farmacoterapiei pentru medic și pacient, în farmacia de spital și comunitate.
    Studiile clinice au demonstrat că implicarea farmacistului clinician în evaluarea medicației pacienților are un efect benefic asupra prevenirii erorilor de medicație și asupra reducerii reacțiilor adverse cauzate de medicamente, în proporție de peste 50%. Drept consecință, consultarea farmacistului clinician are și un impact bugetar, contribuind la reducerea costurilor pentru tratarea pacienților. Cu toate acestea, un asemenea profesionist este greu de găsit în echipele medicale din România. 
    Comparativ cu personalul medical din țările din vestul Europei şi nord-americane, unde farmacistul clinician reprezintă o figură obișnuită în cadrul secțiilor, în România acesta încă se găsește în sala de așteptare.
    În fiecare an, Ministerul Sănătății scoate la concurs aproximativ 80 de locuri pentru rezidențiat la specializarea Farmacie Clinică și asigură pregătirea acestora timp de trei ani. Însă întrebarea este: unde sunt toți acești farmaciști clinicieni?
    Dacă am analiza perspectiva juridică, putem observa că în cadrul Ordinul ministrului sănătății nr. 446/2017 privind aprobarea Standardelor, Procedurii și Metodologiei de evaluare și acreditare a spitalelor, în cadrul anexei 1, punctul 02.08.04.01, se menționeză faptul că „Structura minimă a echipei pluridisciplinare de îngrijiri paliative este compusă din: medic cu competență în paliație, farmacist clinician, asistenți medicali, infirmiere, asistent social, psiholog, îndrumător spiritual”.
    În același Ordin al ministrului sănătății, la punctul 02.09.01.02 se afirmă faptul că „Farmacologul/Farmacistul clinician este implicat activ în activitatea de prescriere și monitorizare a medicației”. Conform articolului 180, alin. (1), lit. a) și d) din Legea nr. 95/2006, în domeniul politicii de personal și al structurii organizatorice, managerul stabilește și aprobă numărul de personal, pe categorii și locuri de muncă, în funcție de normativul de personal în vigoare. Totodată, acesta propune structura organizatorică și reorganizarea unității, în vederea aprobării de către Ministerul Sănătății (MS), ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie sau, după caz, de către autoritățile administrației publice locale. Așadar, putem afirma faptul că echipa managerială a spitalului este cea care stabilește înființarea unui post de farmacist clinician și secția în care se încadrează acest post.
    Să concluzionăm prin a spune că lipsa farmaciștilor clinicieni în România este cauzată de managementul defectuos al personalului spitalelor? Există studii care sugerează că mai mult de 10% din pacienți sunt internați în spital din cauza unor probleme de prescriere
necorespunzătoare, 20% din pacienți sunt tratați în spital cu cel puțin un medicament inadecvat și între 2–5% din toți pacienții suferă de efecte adverse cauzate de  medicamente. Cu toate acestea, în majoritatea țărilor, doar jumătate din medici consideră că farmaciștii ar putea fi o sursă sigură de informații, că pot identifica problemele clinice legate de terapie sau că pot sfătui medicii cu privire la interacțiunea și eficacitatea medicamentelor.
    S-a constatat că medicii, care au mai puțin de zece ani de practică medicală, și proaspeții absolvenți acceptă importanța rolului clinic al farmacistului și cred că ar trebui să existe servicii farmacologice clinice în spitalele lor. Să fie cooperarea medic-farmacist problema?
    Normativul de personal pentru farmacistul clinician este inexistent la nivelul MS. Acest normativ nu există, deoarece profesiei de farmacist clinician nu îi este atribuit niciun
cod COR în cadrul Clasificării ocupațiilor din România 2018.
     Profesioniștii din domeniul farmaceutic așteaptă inițiativa Colegiului Farmaciștilor în dezvoltarea unei fișe de post a farmacistului clinician, pe care să o înainteze pentru aprobare MS și, ulterior, Ministerului Muncii.
    Specialitatea de Farmacie Clinică există în România din anul 1993, iar Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate a introdus ca indicator pentru acreditarea spitalelor prezența farmacistului clinician. Cu toate acestea, după 25 de ani, farmacistul nu poate fi încadrat pe această funcție într-un spital.
    Să fie de vină slaba reprezentativitate a farmaciștilor în spațiul public? O altă dovadă de discriminare a farmaciștilor clinicieni față de restul personalului medical din România o reprezintă Legea-cadru nr. 153/2018 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, unde, conform anexei nr. II, nivelul de salarizare al farmacistului cu cel mai înalt grad profesional se situează sub cel al medicului rezident de anul I. Acest lucru se întâmplă în pofida faptului că atât medicii, cât și farmaciștii trec prin același filtru al examenului de rezidențiat, iar ambele profesii implică activități de importanță socială majoră, complementare, întrucât reprezentanții lor aparțin aceleeași echipe medicale. Ce este de făcut? Cum putem aduce farmacistul clinician în spitalele din România?