O
variantă îmbunătăţită a unui proiect datând din noiembrie 2013, prin care se
aduc modificări importante la Legea sănătăţii, a fost publicată săptămâna
trecută pe site-ul Ministerului Sănătăţii. Descentralizarea în sistemul de sănătate
este consfinţită prin introducerea „autorităţilor din administraţia publică
locală“ printre instituţiile responsabile pentru asigurarea sănătăţii publice,
alături de Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Însă
în acelaşi timp, Ministerul îşi întăreşte rolul în câteva puncte-cheie.
VEŞTI
BUNE PENTRU UNIVERSITĂŢILE DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
Pentru
UMF-uri se prevede în lege, indirect, că vor putea avea spitale proprii şi vor
putea organiza ambulatorii de specialitate. Totodată, managementul unor spitale
publice va putea fi transferat către UMF-uri prin hotărâre de guvern, clădirile
în care aceste spitale funcţionează urmând să fie administrate de aceleaşi
universităţi de medicină. Directorii spitalelor aparţinând UMF-urilor vor fi
angajaţi prin concurs potrivit normelor aprobate de rectorul instituţiei
respective.
Sunt
definite în lege şi protocoalele standardizate ca fiind documente „cu rol operaţional
care structurează transpunerea la nivel naţional a recomandărilor pentru
practica clinică“. Nu este clar ce înseamnă structurarea transpunerii, dar
dincolo de limbajul birocratic greoi e de salutat introducerea acestei definiţii.
Poate se lucrează puţin şi la limpezirea ei.
Am rămas
surprinşi de menţionarea în lege a studiilor de impact asupra sănătăţii atunci
când se elaborează proiecte importante, ca fiind una dintre modalităţile de
implementare a principiilor de sănătate publică. Cât timp va fi respectată,
această condiţionalitate va fi cum nu se poate mai benefică. Cât timp va fi
respectată! Căci în cazul noului pachet de bază, de exemplu, nu a fost publicat
niciun studiu de impact.
UN
MINISTER MAI PUTERNIC
Ministerul
Sănătăţii îşi reconfirmă întărirea atribuţiilor ca principala instituţie unde
se realizează achiziţiile din sistemul sanitar şi locul unde se centralizează şi
prelucrează toate statisticile medicale. CNAS nu va mai avea niciun rol în
organizarea şi participarea la licitaţii naţionale. DSP-urile nu vor mai fi
explicit însărcinate prin lege cu rolul de centralizator al statisticilor
medicale şi, în plus, se prevăd amenzi pentru spitalele publice sau private
care nu transmit aceste date la centru. Totodată, personalul DSP-urilor care se
ocupa până astăzi de programele naţionale de sănătate va fi preluat de casele
judeţene de asigurări de sănătate.
Se
prevede explicit obligaţia ca spitalele să folosească dosarul electronic al
pacientului. Încă aşteptăm cu răbdare (că nu avem deocamdată încotro) ziua în
care acest dosar va fi funcţional.
Rolul
Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate va fi mai bine precizat. De pildă,
normele de aplicare a programelor naţionale de sănătate vor fi aprobate prin
ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS.
VEŞTI
PENTRU MEDICI: UNELE BUNE, ALTELE NU
Pentru
medicii de familie apare posibilitatea realizării de consultaţii de urgenţă „înregistrate
prin sistemul naţional de urgenţă“, precum şi efectuarea gărzilor în centrele
de permanenţă.
Atât
companiile farmaceutice, cât şi distribuitorii de medicamente sau dispozitive
medicale vor fi obligaţi să declare Ministerului Sănătăţii şi Agenţiei Naţionale
a Medicamentului toate activităţile de sponsorizare şi orice alte cheltuieli făcute
pentru medici, asistenţi medicali, organizaţii profesionale sau organizaţii de
pacienţi. Această obligaţie revine în egală măsură şi medicilor şi celorlalţi
beneficiari ai acestor finanţări. Aceste informaţii vor fi publicate pe site-ul
Ministerului Sănătăţii şi al Agenţiei Naţionale a Medicamentului.
Medicii
vor putea lucra în ambulatorii fie ca PFA, fie sub forma cabinetelor medicale
de specialitate, fie ca angajaţi. Consiliile judeţene şi locale vor putea pune
la dispoziţie spaţii pentru cabinete medicale şi laboratoare conform unor
criterii stabilite chiar de autorităţile locale. Se introduce posibilitatea ca
autorităţile locale (consilii judeţene, locale şi primării) să participe cu
bani la salarizarea medicilor din spitalele aflate în coordonarea lor.
Şefii
ambulanţelor judeţene nu vor mai putea fi numiţi interimar fără concurs pentru
o perioadă mai mare de 6 luni. Aceştia vor răspunde direct în faţa Ministerului
Sănătăţii, cu care vor încheia contractul de management şi vor avea după numire
o lună la dispoziţie pentru a ieşi dintr-un potenţial conflict de interese.
Pentru
a deveni director de spital va fi suficient un curs postuniversitar în
management, de trei luni, pe lângă masteratul în management sanitar, economic
sau administrativ. Directorii spitalelor cu clinici universitare nu vor mai
trebui să fie cadre didactice sau medici primari.
EFECTE ASUPRA PACIENŢILOR
O altă modificare ar putea preveni posibile
crize de aprovizionare cu anumite medicamente, crize cu care pacienţii români
sunt deja obişnuiţi. Astfel, deţinătorul autorizaţiei punerii pe piaţă a
medicamentului va trebui să informeze autorităţile cu cel puţin şase luni înainte
de întreruperea furnizării medicamentului respectiv, iar dacă motivele sunt de
natură comercială această notificare trebuie să vină cu un an înainte.
Va fi suportată, prin asigurările de bază,
reconstrucţia mamară prin endoprotezare după intervenţiile chirurgicale
oncologice. De asemenea, activităţile de transplant vor putea fi suportate şi
din asigurări decontate de la Fondul Unic Naţional de Asigurări de Sănătate.
În lege se va menţiona explicit introducerea
asigurărilor private de sănătate sub forma unor asigurări complementare sau
suplimentare care pot „acoperi riscurile individuale în situaţii speciale şi/sau
pe lângă serviciile acoperite de asigurările sociale de sănătate“.
Pachetul de servicii de bază se va aproba
prin hotărâre de Guvern. Nu se mai prevede explicit finanţarea lui din Fondul
Naţional Unic de Asigurări de Sănătate în condiţiile contractului-cadru. Este
definit clar şi pachetul minimal de servicii care se acordă neasiguraţilor şi
se va aproba tot prin hotărâre de guvern.
Veniturile obţinute din taxa pe viciu vor
putea fi folosite pentru finanţarea programelor naţionale, dar nu doar în
spitalele de stat.
DISPARIŢII ŞI APARIŢII
Menţionarea Comisiei Naţionale de Acreditare
a Spitalelor (CoNaS) ca instituţie care influenţează stabilirea competenţelor
pe tipuri de spitale nu va mai exista în legea Sănătăţii. Vă reamintim că o
parte dintre directorii CoNaS au călătorit pe bani publici, în decursul unui
singur an, în nu mai puţin de zece destinaţii exotice pentru cursuri de pregătire.
Spitalele şi toţi ceilalţi furnizori de
medicamente, servicii medicale sau îngrijiri la domiciliu vor trebui să îndeplinească
criteriile de evaluare stabilite de CNAS şi Ministerul Sănătăţii pentru a intra
în relaţia contractuală cu casele de asigurări de sănătate. Pentru această
evaluare, furnizorii vor plăti o taxă, dar nu se mai precizează în ce fel se
vor face aceste evaluări, cum vor funcţiona şi din cine vor fi alcătuite
comisiile de evaluatori. Toate acestea vor fi menţionate abia în metodologia
aprobată prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS.
În Legea sănătăţii va apărea un capitol
dedicat integral ambulatoriului de specialitate. Această noutate este firească în
condiţiile intenţiei ministerului de a redirecţiona aproape jumătate din pacienţii
spitalelor spre policlinici în următorii trei ani. Interesant este că printre
unităţile ambulatorii de specialitate se numără şi „furnizorii autorizaţi
pentru îngrijiri de specialitate la domiciliu“, pe lângă cabinetele medicale de
specialitate, policlinici şi laboratoarele de analize sau imagistică. Şi mai
interesant este faptul că toate aceste cabinete, policlinici şi laboratoare vor
putea încheia contracte cu asigurătorii privaţi. Deocamdată nu sunt precizate
condiţiile şi nici pentru ce servicii anume se va putea întâmpla asta.
În numerele
viitoare ale „Vieţii medicale“ vom continua să publicăm cele mai relevante
detalii din alte două noi capitole care vor fi introduse în Legea sănătăţii:
cele referitoare la dispozitivele medicale şi la acordarea asistenţei medicale
transfrontaliere.
