Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  SPECIALITĂȚI

„Nu putem spera la lucruri bune dacă nu începem să acţionăm chiar de astăzi“

Viața Medicală
Dr. Aurel F. MARIN marţi, 20 mai 2014

Europa se confruntă cu o epidemie de boli cronice netransmisibile. Cât de mare este impactul acestora şi care sunt acţiunile necesare pentru ameliorarea situaţiei, aflăm de la dr. Gauden Galea, directorul Diviziei de boli netransmisibile al biroului regional OMS Europa, în interviul realizat de dr. Aurel F. Marin.

Avem legi şi angajamente foarte bune; implementarea lor este deficitară.

Multe din poziţiile contra sunt doar spaimele pe care industria tutunului le propagă pentru că nu vrea să-şi schimbe practicile.

În Europa se caută soluţii de îngrijiri de sănătate bazate pe dovezi, pe care sistemul să le poată asigura într-o manieră cost-eficientă întregii populaţii care are nevoie de ele.

Este necesară „alfabetizarea în domeniul sănătăţii“.


 

 

Interviu cu dr. Gauden Galea, directorul Diviziei de boli netransmisibile a biroului regional OMS Europa

 

   – Putem stăvili epidemia de boli cronice cu care se confruntă Europa în prezent?
   – Răspunsul este cât se poate de clar: da. Europa are o vastă experienţă în abordarea bolilor netransmisibile. De altfel, proiecte europene, precum cel desfăşurat în Karelia de Nord1, au contribuit la dez­voltarea conceptului potrivit căruia combaterea simultană, la nivelul unei comunităţi, a mai multor factori de risc – fumatul, sedentarismul, dieta neco­res­punzătoare, abuzul de alcool – are ca efect re­ducerea generalăInteracţiunile determinanţilor sănătăţii a riscurilor pentru sănătate în populaţia respectivă. Demonstraţia s-a realizat încă din anii ’70 ai secolului trecut şi, chiar dacă exemplul a fost unul puternic, care a influenţat major prin­cipiile de acţiune în sănă­tatea publică, numeroase alte proiecte similare s-au desfăşurat în Europa până în prezent. Tendinţa mortalităţii generale prin boli netrans­misibile, în majoritatea ţărilor din Europa Occidentală, a fost de scă­dere în ultimii 30–40 de ani. Paradoxul este însă că, pe măsură ce mortalitatea scade, oamenii trăiesc mai mult şi, cu toate că riscul, la orice vârstă, este mai mic datorită prevenţiei eficiente şi condiţiilor de viaţă mai bune, numărul cumulat de cazuri este mai mare. Problema cu care ne confruntăm este deci următoarea: cum să continuăm prevenţia şi, în acelaşi timp, să întărim sistemele de sănătate, pentru ca ele să poate face faţă numărului tot mai mare de cazuri de boli netransmisibile.
 
 
 

Totul depinde de voinţa politică

 

   – Şi care ar putea fi soluţiile?
   – Depinde de perspectivă. Dinspre prevenţie, vedem că există discrepanţe mari între ţările europene. Avem legi foarte bune, aderenţa la recomandări este bună, dar ele nu sunt uniform implementate în practică. Nu există o abordare unitară.

 

   – Dar pe hârtie, totul arată cum nu se poate mai bine.
   – Într-adevăr. Implementarea este deficitară. De pildă, prea puţine ţări sunt fără fumat în spaţiile publice, taxele pentru produsele din tutun şi alcool nu sunt suficient de mari peste tot. Când un stat încearcă să experimenteze taxarea alimentelor nesănătoase, se confruntă cu proteste puternice.

 
 
Principalele ţinte stabilite prin Health 2020

 

1. Reducerea mortalităţii premature în regiunea europeană până în 2020;
2. Creşterea speranţei de viaţă în regiunea europeană;
3. Reducerea inechităţilor din sănătate din regiunea europeană;
4. Creşterea bunăstării populaţiei;
5. Asigurarea accesului universal la servicii de sănătate şi a dreptului la cel mai ridicat nivel de sănătate posibil de atins;
6. Stabilirea obiectivelor şi ţintelor naţionale privind sănătatea în statele membre.
                                                                         (sursa: OMS – Health 2020)

 

   – S-a întâmplat în România, acum câţiva ani.
   – Şi în Danemarca, foarte recent. Dar chiar şi în cazurile în care lucrurile sunt clare, cum e cu tutunul şi alcoolul, implementarea unor măsuri simple este inegală, de la o ţară la alta.

 

   – Ce se poate face? Uniunea Europeană a adoptat o directivă pentru controlul tutunului, dar perioada de implementare în legislaţia naţională ajunge, în unele cazuri, până la şapte ani.
   – Totul depinde de voinţa politică. În cele din urmă, guvernele naţionale trebuie să realizeze că aici nu e vorba de o problemă de sănătate, de vreo boală sau alta, ci că sănătatea populaţiei este în mâinile ministerelor de finanţe, comerţ sau agricultură. Dacă pentru acestea contează mai mult veniturile imediate sau dreptul de proprietate intelectuală2, atunci sănătatea are de suferit. Guvernele trebuie să aibă o abordare integrată, în care toate aceste valori şi principii sunt puse la un loc, să ia în calcul impactul politicilor din alte domenii şi să încerce să le alinieze, astfel încât beneficiul net pentru societate să fie îmbunătăţirea stării de sănătate. Dacă ar fi să luăm ca exemplu politicile fiscale, când ele sunt puse în practică, afli că lucrurile nu stau aşa cum pretinde industria tutunului. Industria afirmă că o creştere a taxelor va duce la scăderea veniturilor, prin descurajarea consumului; nu s-a întâmplat aşa nicăieri, în realitate. Se mai spune că dacă interzici fumatul în spaţiile publice, în baruri şi restaurante, atunci localurile vor pierde bani. Unde s-a întâmplat aşa ceva? Nicăieri. Localurile în care fumatul este interzis devin atractive pentru întreaga familie, nu doar pentru fumători, oamenii vin la restaurant cu copiii. Sigur, se schimbă publicul ţintă, dar este un mediu mult mai plăcut pentru cei care lucrează în domeniu, iar numărul potenţialilor clienţi este mai mare. În realitate, chiar şi în ţările cu un număr important de fumători, nefumătorii sunt cei mai mulţi, este o piaţă mai mare pentru cei care nu fumează. Trebuie să înţelegem că multe din poziţiile contra sunt doar spaimele pe care industria tutunului sau cea hotelieră le propagă pentru că nu vor să-şi schimbe practicile.

 

Industria tutunului ridică o perdea de fum

 

   – Vorbind despre fumat, un articol din Lancet detalia recent cum, în California, în cei 20 de ani de când a fost adoptată legislaţia pentru controlul tutunului, profitul, pentru sumele investite în acest program, raportat la beneficiile pentru sănătate (cuantificate în costuri cu spitalizarea) a fost de 1 la 100. Deci argumentul economic nu este unul valid.
   – Cu siguranţă. Industria tutunului ridică, de fapt, o perdea de fum. În timp, s-au schimbat şi argumentele lor. Iniţial, spuneau că dacă produsul este legal şi poate fi comercializat, atunci ar trebui să i se poată face reclamă. Dar nu cred că argumentul acesta mai este acceptat undeva în Europa. Dar trebuie să înţelegem că industria va face tot ce-i stă în putere pentru a-şi proteja afacerile, chiar dacă este vorba de o „industrie a bolii“: profiturile vin din comercializarea unui produs care, folosit corect, ucide. Noile argumente ale industriei vizează câştigurile pe termen scurt, profitând de criza economică. Sunt astfel supraevaluate veniturile comparativ cu beneficiile pentru sănătate ale populaţiei.

 

   – A rămas Europa în urma altor continente? Australia este un bun exemplu, deoarece a introdus pachetele de ţigări fără însemne distinctive.
   – Da şi nu. În Europa găsim ţările cu cea mai scăzută rată din lume de fumători în populaţia adultă – cu o medie de 10%, în Uzbekistan, de pildă, dar aşteptăm rezultatele unui studiu care să ne confirme că un alt stat înregistrează chiar şi mai puţini fumători. Iar exemplul australian a fost deja preluat în Europa, de Irlanda; dacă se va lămuri şi problema proprietăţii intelectuale, atunci va fi, probabil, stabilit un precedent şi în Europa. Finlanda a adoptat o lege care a stabilit anul 2040 ca termen de la care în ţară să nu se mai fumeze; nu vor instaura prohibiţia, ci vor reglementa fumatul, vor controla marketingul. Măsurile luate sunt inovatoare, de pildă vor ascunde de la vedere pachetele de ţigări: da, le vei putea comanda şi cumpăra, dar ele nu vor fi expuse la vânzare – o alternativă la pachetele fără însemne distinctive. Sunt multe măsuri inovatoare adoptate în Europa, trebuie doar ca ele să se generalizeze, dacă vrem ca media europeană a numărului de fumători să scadă.

 

Modelul alfabetizării pentru sănătate, adaptat şi simplificat    – Poate Organizaţia Mondială a Sănătăţii să înăsprească recomandările făcând uz de convenţia-cadru de control al tutunului (FCTC)?
   – FCTC este deja un instrument legal foarte puternic. Dacă ţările care au semnat FCTC ar implementa integral obligaţiile asumate, atunci vom reuşi să atingem scopul propus, de scădere cu 30% a fumatului în Europa, până în 2025. FCTC este instrumentul nostru cel mai important şi încercăm să obţinem implementarea sa integrală.
 
 
 
 
 
 

Probleme nerezolvate

 

   – Schimbând perspec­tiva, ce soluţii vor găsi sistemele de sănătate pentru a combate bolile netrans­misibile?
   – Din perspectiva sănă­tăţii publice, avem de a face cu o serie de probleme nerezolvate ale sistemelor de sănătate. Oamenii au nevoie de tratament pentru bolile cronice de care suferă, vor necesita servicii clinice pentru o lungă perioadă de timp, frecvent pentru toată viaţa. Şi vorbim de un număr mare de pacienţi. În Europa, în prezent, se caută soluţii de îngrijiri de sănătate bazate pe dovezi, pe care sistemul să le poată asigura într-o manieră cost-eficientă întregii populaţii care are nevoie de ele. Sunt mai multe modele de îngrijire cronică, dar sistemele de sănătate sunt supuse la grele încercări, în urma măsurilor de austeritate impuse de criza economică, au scăzut numărul angajaţilor din sănătate şi sumele investite în sistem. Acestea sunt ameninţări la adresa sustenabilităţii sistemelor de sănătate.

 

Impactul bolilor netransmisibile

 

Regiunea europeană este cel mai sever afectată de povara bolilor netransmisibile.
Două grupe majore de boli – cele cardiovasculare şi cancerul – cauzează aproape trei sferturi din mortalitatea din regiune, iar trei categorii de afecţiuni (cardiovasculare, oncologice şi mintale) sunt responsabile de peste jumătate din povara exprimată în ani de viaţă afectaţi de dizabilitate (DALY).
Estimările indică faptul că peste 80% din cazurile de boli cardiace, accidente vasculare cerebrale şi diabet zaharat tip 2 şi cel puţin o treime din cazurile de cancer pot fi prevenite.
Inegalităţile în privinţa impactului bolilor netransmisibile, de la o ţară la alta şi chiar în interiorul aceluiaşi stat, relevă existenţa unui potenţial de intervenţie cu beneficii uriaşe pentru sănătate.

(sursa: OMS – Health 2020)

Legi pentru o alimentaţie sănătoasă

 

   – Revenind la preven­ţie, în afara măsurilor anti­fumat, care este situaţia în Europa?
   – Sunt mai multe do­menii de interes, dar aş vrea să mă refer specific la măsurile care privesc alimentaţia sănătoasă. Sunt două căi de inter­­­venţie: prin legi şi regle­mentări sau prin acorduri voluntare încheiate cu sectorul privat. Există o hotărâre adoptată de Adunarea generală a sănătăţii, privind vânzarea de alimente bogate în grăsimi, zahăr şi sare, către copii. Deja sunt 13 ţări implicate în formularea unor reglementări; în Norvegia, de pildă, normele adoptate sunt chiar severe şi se aplică inclusiv în social media. Ceea ce împiedică însă implementarea pe scară largă, în Europa, a unor astfel de reglementări este absenţa profilurilor nutritive ale alimentelor. Dacă vrei, spre exemplu, să faci o reglementare privind alimentele grase, de unde ştii ce este un aliment gras? Este deci nevoie de o standardizare a modului în care se realizează profilurile nutritive ale alimentelor.

 

   – Dar există şi o variaţie biologică a răspunsului la nutrienţi, ceea ce e bun pentru cineva poate fi rău pentru altcineva. Flora intestinală, spre exemplu, s-a dovedit că joacă un rol important în procesarea alimentelor.
   – Dacă ne concentrăm doar asupra grăsimilor, zahărului şi sării, putem afirma fără frica de a greşi că reducerea lor este bună pentru toată lumea.

 

   – A existat o controversă aprinsă, în SUA, în privinţa sării din dietă.
   – Desigur. Putem presupune, totuşi, că şi interesele industriei sunt în spatele unor asemenea controverse. Reglementarea celor trei principii alimentare este benefică pentru toată lumea şi se suprapune cu obiectivele nutriţionale pe care ni le dorim, dar avem nevoie de profilul nutritiv al alimentelor, pentru a cunoaşte conţinutul produselor pe care le reglementăm. Un alt exemplu este cel al reducerii consumului de sare. Exemplul este important pentru că nu e vorba doar de adoptarea unor măsuri legale, ci şi de colaborarea voluntară a industriei alimentare. Industria este foarte de acord să scadă cantitatea de sare din alimente, cu condiţia să îşi poată atinge obiectivele tehnice – sarea este utilizată cu rolul de conservant, deci reducerea ei ridică probleme. Industria vrea să ştie că modificarea legislaţiei nu va costa mai mult, nu va afecta perioada de valabilitate a alimentelor şi nu va crea dezavantaje competitive pe piaţă. Ca să nu apară diferenţe între produsele firmelor aflate în competiţie, toate companiile trebuie să reducă treptat cantitatea de sare. Pentru ca asta să se întâmple, este nevoie de implicarea voluntară a industriei. Sunt ţări unde acest proces a început deja, Marea Britanie fiind exemplul cel mai bun în acest sens. Acolo, procesul a început în 2003 şi este cu adevărat eficient. Rezultatele se văd nu doar în consumul mediu de sare mai scăzut, ci şi în prevalenţa mai mică a hipertensiunii arteriale şi a mortalităţii de cauză cardiovasculară.

 

Pericolul există întotdeauna

 

   – Există vreun risc ca într-un interval mai scurt sau mai lung de timp, să zicem în 2030 sau 2050, sistemele de sănătate să fie copleşite de numărul de cazuri de boli cronice?
   – Riscul este cât se poate de real şi pericolul există întotdeauna, când facem previziuni pe un termen atât de lung. Până atunci, vor apărea, probabil, tehnologii şi sisteme noi, dar adevărul este că nu putem spera la lucruri bune dacă nu începem să acţionăm chiar de astăzi. Am vorbit deja despre o mai bună prevenţie; pentru perioada respectivă, ar trebui probabil să vorbim despre generaţiile născute în acest mileniu, generaţii de nefumători – expunerea lor la fumat ar trebui practic să nu existe, comparativ cu modul în care au fost expuse la fumat generaţiile anterioare, în Europa. Este nevoie de schimbări dramatice ale societăţii europene pentru a evita ca un astfel de scenariu dramatic să devină realitate. Eu cred în buna-credinţă a celor responsabili, dovadă şi că politicile încep să fie puse în practică. Nu sunt de părere că ar trebui să speriem oamenii pentru ca ei să adopte reglementările de care este nevoie.

Implementarea politicilor în Europa (procentual, raportat la 53 de state membre, 2012–2013)

   – Poate Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu să impună, dar să convingă guvernele că implementarea legislaţiei este urgentă şi necesară?
   – Da, putem şi realizăm acest lucru. S-au desfăşurat consultări numeroase în ultimii trei ani, iar acum mai puţin de doi ani a fost adoptată o politică în acest sens, intitulată „Sănătatea 2020“. Aceasta descrie tocmai modul în care guvernele ar trebui să abordeze problemele sănătăţii, pe termen lung: inechităţile, bolile transmisibile, cele de mediu, bolile netransmisibile etc. Sunt mai multe iniţiative susţinute de OMS şi este îmbucurător faptul că 53 de state membre au fost deja de acord cu aceste recomandări. Aprobarea acestui document a fost unanimă, în 2012, cu acordul tuturor celor 53 de ţări membre OMS Europa.

 

Alfabetizarea pentru sănătate

 

   – Ce putem face pentru a responsabiliza oamenii, populaţia generală, faţă de propria lor sănătate?
   – Ne concentrăm foarte mult – şi pe bună dreptate – asupra schimbărilor de mediu, dar aceasta nu trebuie să scadă importanţa „alfabetizării în domeniul sănătăţii“. Oamenii trebuie să fie învăţaţi nu doar noţiunile de bază ce le sunt necesare pentru protecţia propriei sănătăţi, ci şi cum să interpreteze atât de numeroasele surse de informaţie existente – internetul, social media...

 

   – Da, dar la acest capitol există foarte mult zgomot, informaţie de proastă calitate.
   – Exact, de aici şi conceptul de alfabetizare în domeniul sănătăţii, nu doar a oamenilor bolnavi care se autoîngrijesc, ci a tuturor, a celor care ajung să interpreteze numeroasele surse de informaţie existente. Un alt document OMS, intitulat „The solid facts on health literacy“, cuprinde definiţiile şi recomandările către guverne, pentru promovarea alfabe­tizării în sănătate.

 

   – Medicii de familie joacă vreun rol în toată această educaţie pentru sănătate?
   – Cu siguranţă. În îngrijirea bolilor cronice, medicul este văzut tot mai mult ca un facilitator, este cel care ajută pacientul să pătrundă în sistemul de sănătate. Fireşte că medicul de familie îşi păstrează atribuţii importante pentru diagnosticul şi managementul terapeutic al diverselor episoade de boală, dar a devenit din ce în ce mai importantă continuitatea în acordarea îngrijirilor pentru sănătate, iar comunicarea este esenţială. Tensiunea arterială, glicemia etc. nu pot fi controlate optim în absenţa unei implicări consistente a sistemului de medicină primară.
 
1. La începutul anilor ’70, Finlanda înregistra cea mai mare rată a mortalităţii prin boli cardiovasculare din lume. În 1972, a fost iniţiat proiectul Karelia de Nord de prevenţie a bolilor cardiovasculare, cu obiectiv intermediar reducerea prevalenţei factorilor de risc (fumat, colesterol seric crescut, hipertensiune arterială). În 25 de ani, mortalitatea cardiovasculară a scăzut cu 73%, dar schimbări pozitive s-au înregistrat şi la mortalitatea prin cancer sau la cea generală, iar starea generală de sănătate a populaţiei s-a îmbunătăţit (sursa: OMS).

2. Este vorba de interzicerea inscripţionării pachetelor de ţigări cu logouri şi alte însemne distinctive ale mărcii şi producătorului, măsură acuzată de industria tutunului că încalcă dreptul de proprietate intelectuală (n. n.).

Etichete: Sănătate publică și management

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.