Newsflash
SPECIALITĂȚI

Unde nu-i viziune, vai de implementare!

de Dr. Marius I. UNGUREANU - ian. 4 2018
Unde nu-i viziune, vai de implementare!

Îngreunat cu tot mai multe poveri externe – costuri în creștere, așteptări diverse din partea beneficiarilor, președinția Consiliului Uniunii Europene, de care ne mai despart doar câteva luni – sistemul românesc de sănătate nu pare încă să aibă resorturile interne de a le gestiona. Cel mai bun moment pentru a pune sistemul românesc de sănătate pe o traiectorie sănătoasă și sustenabilă a fost acum mai bine de 20 de ani. Al doilea cel mai bun moment nu a fost 2017. Să sperăm, totuși, că va fi 2018.

    „Cel mai bun moment pentru a planta un copac a fost acum 20 de ani. Al doilea cel mai bun moment este acum!” Parafrazând acest proverb, am putea spune că, dacă vrem să culegem roadele, (re)gândirea sistemului de sănătate din România ar trebui să înceapă astăzi. Dar cum să facem asta? Pe ce baze, cu ce principii? Și pornind de la care modele? Problemele sistemului nostru de sănătate sunt numeroase, dar lipsa unei viziuni asumate (inclusiv politic) este una dintre cele mai mari, care le generează pe majoritatea celorlalte. Desigur, nu putem spune că România nu a experimentat încercări de reformare a sistemului. Dar fiecare încercare de reformă negândită temeinic, fiecare strategie neutilizată, fiecare plan de acțiuni abandonat într-un sertar al decidenților reprezintă tot atâtea șanse ratate de a îmbunătăți performanța sistemului de sănătate. Iar rezultatele le vedem zilnic – oameni cărora le este refuzat dreptul la îngrijiri, oameni care mor din cauza ignoranței decidenților, oameni care se îmbolnăvesc pentru că nimeni nu i-a conștientizat eficient asupra riscului asociat anumitor comportamente sau oameni a căror stare de sănătate se agravează pentru că le e frică să ia contact cu un sistem de sănătate corupt și haotic.
    Din păcate, prea puțin facem legătura între absența unei viziuni coerente și a unor strategii și planuri de acțiuni subsecvente, pe de o parte, și oamenii care mor în spitale sau chiar înainte să ajungă la spitale, pe de altă parte. Cuvinte ca „strategie” sau „plan de acțiuni” au ajuns desuete, dacă nu de-a dreptul blamate. Asta pentru că ele au fost prea mult folosite de-a lungul timpului ca paravan de către decidenți fie rău intenționați, fie incompetenți, fie ambele. Decidenții au trecut, dar efectele au rămas.
    Într-o bună măsură, această fobie are justificările ei. Dincolo de hibele trecutului, cine mai are astăzi răbdare cu strategii și planuri de acțiuni când oamenii mor – literalmente? În 2017, crizele majore ale sistemului de sănătate nu doar că au persistat, dar pe alocuri s-au exacerbat: spitale, medicamente, medicină de familie, resurse umane. Majoritatea spitalelor publice încă se zbat între precaritatea finanțării și ineficiența managementului. Lipsa medicamentelor pentru pacienții cu tuberculoză, cancer sau imunodeficiențe a dus la proteste în mediul online, dar și în fața Ministerului Sănătății, înainte ca situațiile punctuale să fie rezolvate. Medicina de familie este în continuare o prioritate doar pe buzele decidenților, în realitate confruntându-se cu o finanțare slabă, care nu îi permite să deruleze programe eficiente de promovarea sănătății și prevenirea îmbolnăvirilor. Nu în ultimul rând, medicii și alte categorii de personal au continuat să plece din România, consolidându-ne poziția rușinoasă de principal exportator de personal medical din Uniunea Europeană. Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică – o inițiativă excelentă, de altfel – este, de fapt, o entitate fără vizibilitate, fără un mandat clar operaționalizat și, deloc surprinzător, neeficientă.
    Toate aceste realități dure ne-au fost transmise și de Comisia Europeană, cel mai recent prin profilul de țară asupra sănătății, publicat recent. Pentru a le remedia, este nevoie de acțiuni serioase la nivel național. De acțiuni, nu de vorbe. Pentru că sistemul de sănătate nu se va face bine de la sine. Asemenea unui bolnav, sistemul nostru de sănătate trebuie să treacă printr-un proces riguros de diagnostic și să urmeze un tratament radical. Din păcate, nu mai este foarte mult timp. Fiecare zi care trece apropie sistemul nostru de sănătate de un punct din care schimbarea va fi mult mai traumatică și cu mai multe daune colaterale.
    Dacă este vreun lucru bun care să se fi întâmplat sistemic în 2017, acesta este implicarea civică în problemele din sistemul de sănătate. Indivizi sau organizații ale societății civile continuă să dea un suflu de speranță celor care sunt bolnavi în România. Unii construiesc spitale, alții renovează secții întregi, aduc medicamente sau consultă pacienți în sate rupte de civilizație. Toți și fiecare sunt eroi și lor le datorăm fărâma de speranță că lucrurile se vor remedia, într-un fel sau altul.
    Cu toate acestea, decidenții trebuie să fie conștienți că rolul lor este primordial în regândirea sistemului de sănătate. Stabilirea unei viziuni, consecvența în urmărirea ei, operaționalizarea, elaborarea de politici în acord cu cele mai recente dovezi – toate acestea sunt în fișa postului lor. Ar trebui să punem capăt perioadei în care deciziile sunt luate arbitrar, fără documentare și consultări cu părțile implicate, pompieristic, ca urmare a unor incidente tragice, ori dintr-unul sau mai multe interese colaterale – nicidecum ale pacienților sau ale personalului medical în ansamblul său.     Îngreunat cu tot mai multe poveri externe – costuri în creștere, așteptări diverse din partea beneficiarilor, președinția Consiliului Uniunii Europene, de care ne mai despart doar câteva luni – sistemul românesc de sănătate nu pare încă să aibă resorturile interne de a le gestiona. Cel mai bun moment pentru a pune sistemul românesc de sănătate pe o traiectorie sănătoasă și sustenabilă a fost acum mai bine de 20 de ani. Al doilea cel mai bun moment nu a fost 2017. Să sperăm, totuși, că va fi 2018.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe