Al doilea volum – Ortopedie-traumatologie, coordonator: prof. dr. Dinu M. Antonescu – din seria de douăsprezece care vor
alcătui ediţia a doua a Tratatului de
Chirurgie, sub redacţia prof. dr.
Irinel Popescu şi prof. dr.
Constantin Ciuce, a fost lansat, la 13 februarie a.c., în Aula Bibliotecii
Academiei Române. La eveniment au participat acad. Ionel Haiduc, preşedintele
Academiei Române, acad. Marius Sala şi acad. Ionel 
Valentin Vlad, vicepreşedinţi
AR, acad. D. R. Popescu, directorul Editurii Academiei, coordonatorii
tratatului, membri ai colectivului de autori ai volumului ş.a.
Acad. Ionel Haiduc a subliniat faptul că
instituţia pe care o prezidează sprijină şi cultivă publicarea unor lucrări de
mare valoare şi importanţă în domeniul medicinii, iar cea abia lansată prezintă
garanţii serioase din punctul de vedere al valorii conţinutului ştiinţific,
deoarece este elaborată de specialiştii cei mai competenţi în domeniu.
Volumul este important în primul rând pentru
cei care practică ortopedia ca specialitate, mai ales pentru tineri, aflaţi în
procesul de pregătire, rezidenţi, dar şi pentru tinerii specialişti, a declarat
prof. dr. Irinel Popescu. Apariţia lui denotă faptul că, în România, corpul
medical, universitarii din specialitatea respectivă, au dus la capăt un efort
deloc uşor şi care se încadrează în efortul programat de apariţie a douăsprezece
volume ce acoperă întregul tratat, demers onorant pentru Şcoala românească de
medicină. Aceasta arată în primul rând că există rezultate, care sunt
prezentate, şi apoi că există oameni capabili să acopere o asemenea muncă.
Prof. dr. Constantin Ciuce şi-a exprimat
bucuria că autorii s-au încadrat în programul de apariţie a volumului, stabilit
anterior. Autoritatea coordonatorului garantează asupra valorii informaţilor
cuprinse în carte.
Referindu-se la volumul pe care l-a
coordonat, elaborat de un colectiv de 28 de autori, prof. dr. Dinu M. Antonescu
a afirmat că într-un tratat de patologie chirurgicală, Ortopedia şi
Traumatologia trebuie să prezinte acele capitole care tratează afecţiuni mai
frecvente, acute, care pun în pericol viaţa pacientului, afecţiuni pe care
orice medic, cu atât mai mult orice chirurg, trebuie să le cunoască, să le dea
primul ajutor şi la nevoie, chiar să le trateze. Sunt oraşe în România, ale căror
spitale nu au o secţie de Ortopedie şi Traumatologie şi uneori nici chiar un
departament în cadrul secţiei de chirurgie. Orice medic, cu atât mai mult orice
chirurg, în faţa unui traumatism osteoarticular, trebuie să pună un diagnostic şi
să-i acorde primul ajutor; orice medic, în faţa unui copil cu un sindrom acut
febril, trebuie să se gândească şi la o osteomielită acută care, în această fază
incipientă, se vindecă fără sechele, numai printr-o simplă imobilizare şi un
tratament corect condus cu antibiotice; orice medic, în faţa unei dureri osoase
persistente, care se agravează progresiv, trebuie să suspicioneze o
tumoră
osoasă, cu atât mai mult cu cât cele maligne atacă predilect vârstele tinere.
Acestea au fost considerentele pentru care şi prima ediţie şi cea de-a doua
cuprind traumatologia osoasă şi pe cea articulară, infecţiile osteoarticulare,
inclusiv tuberculoza care, considerată cândva ca fiind eradicată, este frecvent
uitată în diagnosticul diferenţial, cât şi tumorile osoase benigne şi maligne.
Cea de-a doua ediţie a accentuat – creând câte
un subcapitol aparte – asupra traumatologiei copilului şi polifracturilor şi
politraumatismelor, din ce în ce mai frecvente şi mai grave. S-a insistat de
asemenea asupra aspectului biologic al vindecării fracturilor, incluzând
osteosinteza miniminvazivă şi şuruburile unicorticale. S-au inclus orientările
terapeutice actuale ale fracturilor deschise şi ale sindromului durerii
regionale complexe ce persistă după anumite traumatisme. Capitolul luxaţiilor
traumatice a fost întregit cu instabilităţile articulaţiei gleno-humerale,
importante pentru diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor umărului. În plus,
pentru a uşura alegerea metodei terapeutice, s-au subliniat rezultatele obţinute
în diversele traumatisme ale aparatului locomotor, culese fie din experienţa
proprie, fie din datele din literatură. De asemenea, s-au pus la dispoziţia
cititorilor cele mai frecvent utilizate scale pentru aprecierea cât mai obietivă
a rezultatelor tratamentului. Capitolul tumorilor osoase a fost completat cu un
subcapitol ce cuprinde ultimele noutăţi de biologie moleculară, nu pentru „a fi
în pas cu moda“, ci pentru că cercetările ultimilor ani au adus noi posibilităţi
de a înţelege mai bine patologia tumorală şi de a o diagnostica şi trata. Un
ultim capitol, care a lipsit în ediţia precedentă, precizează particularităţile
anesteziei şi terapiei intensive în intervenţiile ortopedice.
Cu siguranţă, noul volum, aşteptat de specialiştii
în domeniu, va constitui un util instrument de lucru în activitatea profesională
a acestora.
