Festivalul „George Enescu“ a debutat, la cea de-a XXII-a ediție
– nicidecum a XII-a cum s-a tot spus pe „micile ecrane“ –, printr-o seară așa
cum merită deschiderea unei asemenea manifestări de anvergură. Programul a fost
extrem de ofertant, propunând noutăți interesante, în special prin oaspeții de
marcă mult așteptați, dar și prin reîntâlniri cu orchestre, dirijori și soliști
binecunoscuți din edițiile trecute.
După cuvântul rostit de ministrul culturii, Ionuț Vulpescu, în
fața unei săli arhipline a Palatului, dirijorul Kristjan Jarvi a urcat la
pupitrul Orchestrei Române de Tineret (ORT), „atacând“ Rapsodia I de Enescu
într-o manieră destul de diferită de cea familiară nouă, preferând lărgirea
tempilor în paginile de lirism și evocare. Jarvi a păstrat abordarea „așezată“,
chiar și în secvențele dansante sau în citatul din Ciocârlia, pe care le
așteptam realizate ca un vârtej amețitor și spectaculos. A fost o versiune
interpretativă foarte „personală“, dar impecabil realizată de ORT, ansamblu
care, după ce a cântat partitura pe cu totul alte coordonate, a dovedit că are
capacitatea de a se plia pe cerințele dirijorale, oricât ar fi de diferite de
ceea ce știau. Aceleași aspecte s-au regăsit și în acompaniamentul Concertului
de Sibelius, însoțind evoluția celebrei violoniste Sarah Chang într-un demers
de o finețe impresionantă încă de la primele măsuri. Aceasta a etalat nu doar o
tehnică performantă, ci mai ales o sensibilitate și o eleganță a frazării integrate
în atmosfera încărcată de melancolie. Dirijorul a păstrat sonurile transparente
și cumva estompate ale orchestrei într-o construcție clară și logică.
Partea a doua a programului a inclus „Carmina Burana“ de Orff,
atât de îndrăgită de oricine. Melomanii au descoperit și de această dată o
interpretare „mai altfel“, dar din nou impecabil susținută de Orchestra de
Tineret, care a adus, prin ea însăși, strălucire și efervescență
interpretativă. Trebuie menționată colaborarea excelentă a acesteia cu Corul
Filarmonicii (pregătit de Iosif-Ion Prunner), cu Corul de copii Radio (dirijor
Voicu Popescu), dar și cu soliștii oaspeți. M-aș fi așteptat la o mai mare
expresivitate a acestora și o subliniere a sensurilor cuprinse în textul atât
de special. Totuși, baritonul Daniel Schmutzhard, după un început incert, a
avut câteva inflexiuni demne de remarcat. El a păstrat, însă, o desfășurare
lineară, asemenea contratenorului Max-Emanuel Cencic, vestit interpret care a
fost neașteptat de șters.
Soprana Jennifer O’Loughlin a rezolvat cu acuratețe dificila
scriitură, așa încât, la finalul unei lucrări „citite“ într-o „cheie“ destul de
departe de incisivitatea ritmică și exploziile știute, publicul a aplaudat
entuziast și a plecat încântat. Cu siguranță, vedeta serii a fost Orchestra
Română de Tineret, care rămâne cel mai bun ansamblu simfonic din țară,
recunoscut și în lume ca fiind în topul orchestrelor de gen. În ciuda tinereții
instrumentiștilor, membrii ORT au maturitate, pregătirea și capacitatea de a
relaționa, de a investi cu pasiune în ceea ce cântă, ceea ce le asigură cota de
profesionalism și nivelul internațional. Și s-a dovedit, încă o dată, că ei se
pot adapta la cele mai neașteptate concepții dirijorale, oferind interpretări
extrem de diverse ale acelorași lucrări, în care se simte contribuția și
personalitatea tinerilor. Cred că pot cânta minunat și fără dirijor.
Pentru că era duminică, la Ateneu a avut loc primul concert „de
noapte“, susținut de corul „Madrigal“ condus de Anna Ungureanu, cu reluarea
unui repertoriu sacru și profan, prioritar preclasic, pe care melomanii l-au
ascultat, de decenii, în mai toate aparițiile coralei pe podium. Ar mai fi de
adăugat faptul că s-a transmis în direct concertul de la Sala Palatului, nu
doar la TVR, ci și pe ecranele amplasate pe Bulevardul Artelor sau la Cinema
Băneasa Shopping City. În cadrul „Bucureștiului creativ“ există tot felul de
expoziții, instalații, proiecții în locuri publice. În localurile partenere ale
acestui proiect vor fi introduse meniuri speciale cu preparate inspirate de
muzica compozitorului, ba chiar și covrigi în forma „cheii sol“. Se dorește ca
toată lumea să intre în atmosfera de festival în varii feluri. Nu știu dacă o
să experimentez gustul preparatelor „enesciene“, dar cu certitudine o să urmăresc
toate programele camerale și simfonice din perioada 30 august–20 septembrie.
