Născut la New York, într-o familie de origine siciliană, Alfred James Pacino a fost crescut de mama sa, părinţii divorţând când el avea doar doi ani. Tânărul s-a format la şcoala străzii din cartierul Bronx, dar de foarte timpuriu a fost fascinat de teatru. De aceea, ca să facă rost de bani, pentru a-şi împlini visul, viitorul Al Pacino a muncit de toate, reuşind să-şi asigure banii necesari pentru a se înscrie la faimosul Actor’s Studio al lui Lee Strasberg, de unde s-au ridicat cele mai strălucite vedete ale teatrului şi filmului american. Acesta a fost maestrul care l-a determinat să renunţe la orice alte activităţi şi să se dedice actoriei. Oricum, Al Pacino avea teatrul în sânge. Nu este surprinzător că, mai târziu, pe unul dintre fiii săi l-a botezat Anton, cu gândul la Cehov.

   Debutul său teatral a fost marcat în 1963 pe off Broadway cu „Hello Out There“ (Hei, oameni buni!) de William Saroyan, piesă cunoscută la noi din montările de la Bucureşti şi Chişinău. A jucat mult Shakespeare, la Theatre Company din Boston şi ulterior la New York, Los Angeles şi alte oraşe americane. A fost preocupat de creaţia lui Shakespeare, la care a revenit de-a lungul carierei sale teatrale şi cinematografice, ca de exemplu în tulburătorul „Looking for Richard“ (În căutarea lui R.) din 1996, în care şi-a asumat calitatea de scenarist, regizor şi interpret, pentru care a şi fost răsplătit cu Premiul Breslei Regizorilor. Mult mai târziu, în 2004, a abordat, cu succes, rolul lui Shylock din „The Merchant of Venice“ (Neguţătorul dinVeneţia), iar anul acesta filmează în rolul titular din „King Lear“ (Regele L.). În teatru a şi obţinut premiile Obi şi Tony. (...)

Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.