„Alăptez
de aproape şapte ani!“ „Cum aşa?“ „Simplu, am trei copii, născuţi la diferenţă
de doi ani şi ceva.“ Dialogul a fost surprins la etajul sălii Dalles, plin în
acea zi (1 august) de mame, viitoare şi actuale, câţiva taţi, şi desigur copii,
cu preocupările corespunzătoare vârstei – de la supt la alergat printre mese. A
fost un workshop interactiv, organizat de Asociaţia ProMama – Institut şi
Centru de Alăptare, în care consilierii în alăptare au discutat despre
piedicile cu care se confruntă mamele şi modalităţile de depăşire a lor.
Manifestarea a deschis Săptămâna mondială
a alăptării, marcată în perioada 1–7 august a.c. în peste 170 de ţări. Tema
din acest an, „Sprijin pentru alăptare: alături de mame“, a subliniat importanţa
susţinerii pe care comunitatea o poate oferi mamelor care alăptează. Şi alte
organizaţii din domeniu (Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare, BB
Center Constanţa etc.) au desfăşurat, cu acest prilej, întâlniri informative,
grupuri de sprijin pentru alăptare, campanii de conştientizare asupra efectelor
negative ale lipsei alăptării.
Alăptarea
este cea mai bună sursă de hrană pentru sugari şi copiii mici. Laptele matern
este disponibil şi accesibil, oferă toate substanţele nutritive necesare pentru
o dezvoltare sănătoasă; este sigur şi conţine anticorpi ce protejează faţă de
boli precum diareea şi pneumonia, cauzele principale ale mortalităţii infantile
la nivel mondial. Cei alăptaţi la sân au o probabilitate mai mică de
supraponderalitate/obezitate mai târziu în viaţă, sunt mai puţin predispuşi la
diabet zaharat şi au performanţe mai bune la testele de inteligenţă. Alăptarea
aduce beneficii şi mamelor: le ajută să revină mai repede la greutatea
dinaintea sarcinii, reduce riscul de cancer mamar şi ovarian etc. Formulele de
lapte pentru sugari nu conţin anticorpi, în plus, există riscuri ce decurg din
utilizarea apei nesigure şi a echipamentului nesterilizat sau din prezenţa
bacteriilor ori a altor contaminanţi în formulele de lapte praf. OMS recomandă
alăptarea exclusivă până la vârsta de şase luni a copilului şi continuarea alăptării
până la doi ani şi peste. Se estimează că la nivel mondial, doar 38% din copii
sunt alăptaţi exclusiv până la şase luni. Deşi aproape toate mamele sunt fizic
capabile să alăpteze, dacă au informaţii corecte şi sprijin (din partea
cadrelor medicale, a specialiştilor în alăptare, a familiei şi prietenilor,
angajatorilor, legislaţiei), în multe cazuri, sunt descurajate să o facă şi
sunt induse în eroare – direct prin publicitate, pachete informative,
reprezentanţi de vânzări, şi indirect prin sistemul sanitar – să creadă că oferă
copiilor un start mai bun în viaţă prin hrănirea lor cu înlocuitori de lapte.
Alăptarea trebuie învăţată şi multe femei se confruntă cu dificultăţi la
început: durerea mamelonului, angorjarea sânilor, teama că nu au suficient
lapte etc. Pentru a îmbunătăţi îngrijirea mamelor şi a nou-născuţilor, în peste
150 de ţări există facilităţi în domeniu, ca urmare a iniţiativei OMS-UNICEF
„Spital prieten al copilului“.
Conform
unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, doar 37 din cele 199 de ţări
ce raportează OMS măsurile privind implementarea Codului internaţional de
marketing al substituenţilor de lapte matern au adoptat legi care să reflecte
toate recomandările sale. Astfel, 69 de ţări (35%) interzic complet
publicitatea la substituenţii de lapte materni; 62 (31%) interzic complet
mostrele gratuite pentru serviciile de sănătate; 64 (32%) interzic complet
cadourile de orice fel de la producători pentru lucrătorii din domeniul sănătăţii;
83 (42%) solicită un mesaj pe etichetele substituenţilor de lapte matern, cu
privire la superioritatea alăptării; doar 45 de ţări (23%) raportează o
implementare funcţională şi un sistem de monitorizare în domeniu. Pentru a
realiza creşterea ratei globale de alăptare exclusivă timp de şase luni la cel
puţin 50% până în 2025, OMS a dezvoltat cursuri de instruire a lucrătorilor în
domeniul sănătăţii (consilieri în alăptare), care să le ofere sprijin calificat
mamelor care alăptează (inclusiv celor infectate cu HIV) şi să monitorizeze creşterea
copiilor, identificând astfel precoce riscul de subnutriţie sau exces de
greutate/obezitate.