Angajaţii din sănătate au început pichetarea
Ministerului Sănătăţii şi al Finanţelor Publice, în perioada 18–27 septembrie,
în cadrul acţiunilor de protest anunţate de ceva vreme – prima pe lista
revendicărilor: minimum 6% din PIB pentru sănătate. Aproape simultan, în
spatele zidurilor, la mică distanţă de zgomotul ce iese din fluiere de plastic,
au loc discuţii între ministrul Eugen Nicolăescu şi reprezentanţii cadrelor
medicale. Am stat de vorbă cu câţiva dintre protestatari şi i-am întrebat cine
sunt, de ce au venit şi ce speră să rezolve, la modul realist.
De
treci Câmpineanu între orele 11 şi 13 în săptămâna protestelor în sănătate,
auzi gălăgie. Vineri, 20 septembrie, la ora 12,15, aproximativ 50 de oameni
sunt adunaţi pe trotuarul din faţa Ministerului care le protejează interesele.
Suflă în fluiere, câţiva în vuvuzele, zgomotul este asurzitor. Majoritatea
poartă veste albe, inscripţionate cu numele Federaţiei Sanitas şi al judeţului din
care vin. Un gard albastru, din metal, marchează spaţiul pe care-l au la
dispoziţie. Sunt prezente şi două televiziuni. După cinci minute mă ia durerea
de cap, dar oamenii nu par deranjaţi de zgomot, zâmbesc, sunt amabili şi de
acord să-mi răspundă la întrebări. Aflu că astăzi au venit reprezentanţii
Sanitas din Mehedinţi, Sibiu, Argeş, Dâmboviţa, Caraş-Severin şi Timiş şi că,
mai devreme, grupul de manifestanţi a fost mai mare. Primesc fluturaşi printaţi
pe hârtie obişnuită, cu solicitările comune ale organizaţiilor membre ale Coaliţiei
profesioniştilor din sistemul de sănătate: minimum 6% din PIB, o legislaţie
care să garanteze independenţa profesională a celor care lucrează în sistemul
public şi privat, o lege a salarizării specifică sistemului de sănătate, apărarea
demnităţii şi renunţarea la denigrarea profesioniştilor de către autorităţi,
organizarea unităţilor medicale cu paturi în sistem public pentru asigurarea
unor servicii prompte şi de calitate pentru sănătate şi consultarea reală a
Coaliţiei profesioniştilor din sănătate cu privire la orice măsură ce poate
afecta funcţionarea sistemului de sănătate.
Prima
persoană cu care stau de vorbă este Florin
Moraru, asistent medical principal, Târgovişte, reprezentant Sanitas
Dâmboviţa: „Este o acţiune care încearcă să aducă pentru sănătate mai mulţi
bani. Din păcate, în mare parte s-a înţeles greşit că aceste revendicări se
referă numai la creşterea salarială. De fapt se vede din solicitări, primul
punct este alocarea a 6% din PIB pentru sănătate. Ăsta ar fi punctul care ar
rezolva toate problemele, în opinia noastră. În primul rând suntem aici pentru
pacient, ca pacientul să fie mulţumit şi să fie tratat corect, mai ales în
spitale, trebuie îngrijit de personal care este mulţumit, mulţumit că are condiţii
de lucru, că are materiale, că are aparatură, şi că sunt bani pentru
medicamente. Fără un personal mulţumit, nu se pot acorda îngrijiri pentru sănătate
la nivel înalt. Este un semnal puternic, după părerea mea, faptul că la această
pichetare participă toate categoriile profesionale din sănătate, adică medici,
medici rezidenţi, asistenţi. Sunt asistent medical, facem parte din Federaţia
Sanitas, cea care a coagulat aceste categorii de personal.“
Florin
Moraru şi colegul său din Mehedinţi mă ajută să identific medicii din grup –
sunt cei care nu poartă veste.
Mircea Tampa, 31 de ani, medic
specialist dermatovenerologie, Spitalul Clinic „Dr. Victor Babeş“, preşedintele
Asociaţiei Medicilor Rezidenţi: „În primul rând, urmărim creşterea salariilor
pentru rezidenţi. Dezvoltarea unei ţări depinde de educaţie şi de sănătate.“ Îl
întreb ce se va întâmpla dacă nu se găsesc soluţii şi îmi aminteşte de Polonia,
unde medicii şi-au dat demisia în bloc.
Marian Dosaru, 21 de ani, student
anul 2, UMF „Carol Davila“ Bucureşti: „Din moment ce rezidenţii încearcă zi de
zi să vindece pacienţi, a venit şi momentul sistemului sanitar să fie
vindecat.“
Luni,
23 septembrie, vine cu noutăţi. Pe de o parte, la ora 11 fix, bistroul cu
specific franţuzesc din faţa Ministerului Sănătăţii trimite efluvii de arome,
numai bune să stârnească spiritele protestatarilor hipoglicemici. Sunt
aproximativ 30, tot cu veste, fluiere şi pancarte. Operaţiunile nu s-au mutat,
cum credeam noi iniţial, ci s-au extins la Ministerul de Finanţe, astfel că
acum sunt două grupuri care protestează. Pe de altă parte, duminică au avut loc
discuţii între ministrul Eugen Nicolăescu şi profesorul Vasile Astărăstoae, preşedintele
Colegiului Medicilor. În urma lor, MS anunţă că sănătatea va primi 6% din PIB
doar în 2016, că salariile medicilor rezidenţi nu pot fi dublate (solicitare
anunţată ca fiind nenegociabilă) şi că medicul nu va mai fi asimilat unui funcţionar
public. Acest punct câştigat reprezintă şi prima cerere specifică de pe lista
de revendicări a CMR. Lista CMR mai conţine şi majorarea veniturilor medicilor
astfel încât, în timp, venitul minim al unui medic (rezident) să fie echivalent
cu trei salarii medii pe economie şi să constituie baza pentru calcularea
veniturilor pentru medicii specialişti şi primari, condiţii de muncă decente
pentru a asigura un act medical de calitate şi, implicit, siguranţa
pacientului, necodiţionarea calităţii de membru al CMR de încheierea asigurării
de malpraxis, renunţarea la blamarea
medicilor şi respect din partea decidenţilor, reducerea birocraţiei şi
simplificarea documentelor medicale în relaţia medic-pacient.
Luni,
ne-am auzit cu greu unul cu altul, aşa că am luat notiţe.
Gabriel Moldoveanu, 28 de ani, medic
rezident anestezie şi terapie intensivă, Buzău: „Suntem aici mai puţin pentru
ceea ce vom pune pe masă, dar mai ales pentru a putea oferi un tratament
eficient pacienţilor. Petrec mai mult timp la spital decât acasă, gărzile sunt
neplătite, iar o gardă înseamnă să fii în spital de la ora 13 la ora 8 dimineaţa,
iar apoi nu pleci, rămâi la tura obişnuită. Sunt curios cum vor oferi cei 6% în
2016.“
Mihail Ghenov, 34 de ani, medic
rezident obstetrică-ginecologie, este la al doilea rezidenţiat, cu taxă, după
cel de medicină de familie. Plăteşte 2.000 de euro pe an, nu primeşte salariu şi
nu se gândeşte în aceste condiţii să-şi facă o familie. Spune că este aici din
solidaritate. „Vrem fapte, nu vorbe!“.
Emilia Suciu, 29 de ani, medic
rezident ORL din Bucureşti, în curând va lucra în Ialomiţa: „Sperăm să se
schimbe ceva, măcar să nu mai stăm tăcuţi, ci să ne spunem păsul şi să existe
unitate. Da, plecarea din ţară este în continuare o opţiune.“
Lista
revendicărilor medicilor rezidenţi, aşa cum există pe www.amrez.net şi cum o
primesc şi de la manifestanţi, conţine, pe lângă dublarea salariilor, următoarele:
plata gărzilor efectuate de medici rezidenţi incluşi în linia de gardă a secţiei
respective, revizuirea curriculei de pregătire în rezidenţiat astfel încăt să
fie în concordanţă de cel puţin 90% cu reglementările similare din Uniunea
Europeană şi stabilirea unei metodologii clare de recunoaştere şi echivalare a
pregătirii efectuate într-un alt stat al Uniunii Europene pentru rezidenţii
care se întorc în România.
Nicolae Burunov, 46 de ani, economist,
consilierul Colegiului Medicilor Ialomiţa: „De ce sunteţi aici, ce credeţi că
se va rezolva, realist?“ „Realist, îl susţinem pe domnul Vasile Astărăstoae în
demersurile sale, pentru a reuşi în discuţiile purtate cu ministrul sănătăţii,
cu Guvernul. Se discută de cel puţin un an de zile şi nu s-a făcut nimic
practic, domnul ministru ne-a spus că are un proiect care va fi aplicat de la 1
ianuarie 2014 şi noi nu mai avem încredere că se va întâmpla ceva. În octombrie
va avea loc un meeting mare al medicilor, cu 4.000 de participanţi. Ce se
întâmplă acum sunt avertizări.“ Cu ajutorul său intru în posesia calendarului
Sanitas pentru desfăşurarea pichetărilor la MS. Totul este organizat, 20 de
persoane din fiecare judeţ, azi e rândul judeţelor Olt, Harghita, Bacău,
Giurgiu, Ialomiţa şi Iaşi. Primesc şi lista completă a revendicărilor Coaliţiilor
din Sănătate (CMR, Colegiul Medicilor Dentişti, Colegiul Psihologilor din
România, Colegiul Farmaciştilor din România, Ordinul Biochimiştilor, Biologilor
şi Chimiştilor în Sistemul Sanitar din România, Federaţia Sanitas, Camera
Federativă a Sindicatelor Medicilor, Societatea Medicilor din Colectivităţile
de Copii şi Tineri, Asociaţia Medicilor Rezidenţi din România).
Este
11,30, iau un taxi şi mă îndrept spre Finanţe. Aici, plămânii oamenilor pun în
mişcare nu doar fluiere de plastic, ci şi sloganuri. „Hoo-ţii! Hoo-ţii! Ruşine,
ruşine, ruşine să vă fie!“. Sunt aproximativ 80 de persoane sub geamurile Finanţelor,
din Iaşi şi din Bucureşti, în spaţiul delimitat, din nou, de gardul de fier. Ce
atrage atenţia aici sunt pancartele, mult mai creative. În imagini, ministrul
Eugen Nicolăescu, ministrul Daniel Chiţoiu, preşedintele Traian Băsescu, Hitler
şi Stalin.
Ermina Soroceanu, psiholog clinician,
Colegiul Psihologilor Iaşi: „În România nu se decontează psihoterapia, în
Germania se decontează din 1946. Se decontează doar psihodiagnosticul, e ca şi
cum ai merge la medic, afli ce ai, dar tratamentul nu se mai decontează!“
Liliana Leon, 49 de ani, Iaşi,
reprezentant al medicinii şcolare (Societatea Medicilor din Colectivităţile de
Copii şi Tineri): „Vrem să ne păstrăm locurile de muncă. Domnul ministru a spus
că nu mai este considerat necesar cabinetul medical din grădiniţe, şcoli,
licee, universităţi, şi că este suficientă o asistentă medicală care să-i direcţioneze
către medicul de familie. Deci copiii, fiind asiguraţi la medicul de familie,
nu mai trebuie asiguraţi şi la nivelul şcolii. Sunt medic primar de medicină de
familie, cu studii pe psihopedagogie şi asistenţă socială, noi facem prevenţie,
educaţie. Treptat, am primit mai puţini bani şi ni s-au alocat mai puţini
copii, câte 5.000 de cadru medical. Rog părinţii şi sindicatele din învăţământ
să ne susţină.“
Studente la Medicină,Bucureşti,
anii 4 şi 5: „Am vrut să fim alături de colegii noştri care au absolvit, să arătăm
că ne pasă, este vorba de viitorul nostru, şi dacă nu luăm atitudine…“
Discuţiile
purtate luni la Ministerul Finanţelor între reprezentanţii autorităţilor şi cei
ai profesioniştilor din sănătate nu au dus, la ora redactării acestui material,
la niciun rezultat, mai multe discuţii urmând să se poarte joi şi vineri. Tot
luni, ministrul Nicolăescu declara că va purta discuţii cu reprezentanţii
Ministerului Finanţelor pentru a găsi unele soluţii în ceea ce priveşte solicitările
Coaliţiei. „Deschidem discuţiile cu Ministerul Finanţelor. Este o discuţie, aş
spune, destul de aplecată, cu cifre. Nu sunt convins că se găsesc resursele,
pentru că, dacă ar fi, s-ar pune pe masă. Dar trebuie căutate o mie şi una de
soluţii, multe alternative. Nu este uşor, dar se încearcă. Important pentru
mine este că sistemul sanitar funcţionează, că medicii îşi fac datoria, că cetăţenii
care apelează la sistem sunt trataţi“, a precizat ministrul Nicolăescu.
Iar cetăţeanul are şi el o părere. Şoferul de taxi
care mi-a adus aproape Finanţele de Sănătate mi-a spus aşa: „S-au săturat
oamenii, domnişoară. Tinerii ăştia n-au niciun viitor. Am fost cu soţia la
spital pentru fractură de tibie, am plătit tot, placă, şuruburi, cizmă, feşe…
În total – cam 1.000 de euro. În Bucureşti. N-o să iasă nimic cu mincinoşii ăştia,
cu hoţii ăştia, până nu iese multă lume. «Câţi sunt, mă?… 10.000. Eh, lasă… Câţi
sunt, mă? 15.000. Lasă… Unde sunt, mă? La Botoşani. Bine… Câţi sunt, mă?
100.000. Unde sunt? La Bucureşti.» Şi deja discutăm altfel. Eu am o vorbă: omul
nu ţipă degeaba. Ce, ştiu eu toate ofurile medicilor? Nu le ştiu. Le ştiu ei pe
ale taximetriştilor? Nu le ştiu. Şi ştiţi ce-i mai rău? Că ne-au învrăjbit
între noi, ne-au întors unii împotriva altora.“