Un studiu al King’s Fund din Marea Britanie avertizează asupra unui deficit periculos de personal medical în anumite specialităţi. Sistemul medical britanic, în care lucrează aproximativ 1,4 milioane de oameni, se va confrunta cu o lipsă gravă de psihiatri, geriatri şi medici de urgenţă. Adaptarea autorităţilor la noua situaţie va fi dificilă întrucât îmbătrânirea populaţiei va duce la creşterea numărului de pacienţi cu boli cronice de lungă durată. Unul dintre liderii British Medical Association, dr. Chaand Nagpaul, a remarcat eşecul autorităţilor de a prevedea corect nevoia de personal medical în Marea Britanie. Colegiul Regal al medicilor generalişti apreciază că în mai puţin de un deceniu vor exista cu 16.000 mai puţin medici generalişti decât nevoile sistemului. Până în 2016, în Marea Britanie vor lucra cu 47.500 mai puţine asistente medicale decât necesarul unei funcţionări corecte. În ultimii trei ani, numărul asistentelor medicale în Anglia a scăzut cu aproape 5.000. Unul dintre autorii studiului King’s Fund, Candace Imison, spune că „potenţialul deficit de forţă de muncă din sistemul de asistenţă medicală şi socială ne-a tăiat răsuflarea“. Această situaţie va influenţa cu siguranţă şi numărul personalului medical din România, aflat deja în scădere, bun vorbitor al limbii oficiale din Marea Britanie.

   Începând cu 1 ianuarie 2014, cele mai importante companii farmaceutice din lume vor pune la dispoziţia cercetătorilor din exterior date detaliate ale testărilor medicamentelor dezvoltate. Măsura a fost propusă de cele mai importante asociaţii ale producătorilor de medicamente din SUA şi UE şi este revoluţionară pentru o industrie caracterizată de lipsa transparenţei. Conduita va fi aplicată atât în Uniunea Europeană, cât şi în Statele Unite pentru toate medicamentele noi sau pentru indicaţii suplimentare în cazul medicamentelor vechi. Câteva studii recente (popularizate în special de jurnalistul britanic Ben Goldacre) au estimat că doar jumătate dintre toate studiile clinice ale unor medicamente noi sunt complet publicate, cele cu rezultate pozitive fiind de două ori mai numeroase decât cele cu rezultate negative. Decizia de transparentizare nu e un fulger din senin, ci o încercare de a preîntâmpina un proiect aflat în dezbatere în Parlamentul European şi care prevede un tip similar de transparentizare. Agenţia Europeană a Medicamentului a propus un plan asemănător, dar grupurile farma din SUA şi UE s-au opus. Mai mult, săptămâna trecută, cotidianul britanic „The Guardian“ a dezvăluit un e-mail, furnizat de un angajat al unei companii farmaceutice, prin care directorul general al EFPIA (Federaţia Europeană a Producătorilor de Medicamente), Richard Bergstrom, descria unor directori ai Pfizer, Roche, Merck, GSK, Astra Zeneca, Novartis, Eli Lilly, planul de contracarare a iniţiativei din Parlamentul European. Primul pas al acestui plan ar fi fost „mobilizarea asociaţiilor de pacienţi pentru a-şi exprima îngrijorările cu privire la riscurile reutilizării ne-ştiinţifice a datelor“ puse astfel la dispoziţie de industria farma. Persoane apropiate negocierilor purtate în Parlamentul European cu privire la Directiva care va legifera studiile clinice au declarat în presa vest-europeană că lobby-ul asociaţiilor de pacienţi s-a intensificat în ultimele luni. Reprezentanţii companiilor menţionate mai sus au negat acuzaţii referitoare la potenţiale încercări de influenţare a asociaţiilor de pacienţi.

   Mai mulţi comentatori din presa americană au remarcat perseverenţa maladivă de care congresmenii republicani dau dovadă în încercarea de a anula pachetul legislativ de reformă cunoscut sub numele de Obamacare. Jurnalistul Dana Milbank a avut curiozitatea să numere aceste tentative. A întrebat mai mulţi congresmeni, atât republicani, cât şi democraţi, dar niciunul nu a nimerit cifra exactă. Cei mai mulţi aproximau un număr de 38–40 de încercări de a abroga Obamacare. Numărul real? Ţineţi-vă bine: Congresul american a votat de 67 de ori în încercarea de a anula reforma lui Barack Obama. Până acum, după cum se ştie, fără vreun rezultat. Ceva au reuşit totuşi republicanii: Congresul american aflat în exerciţiu a votat de cele mai multe ori în istorie şi, în acelaşi timp, a aprobat cele mai puţine legi. Parlamentul României ar putea lua exemplu. S-ar putea să ne meargă mai bine fără legile lor.

   O investigaţie „Washington Post“ a descoperit că American Medical Associations (AMA) supraestimează timpii necesari pentru exercitarea anumitor proceduri medicale. Observaţia este foarte importantă întrucât asiguratorii privaţi şi Medicare îi plătesc pe doctori pe baza acestor timpi stabiliţi de AMA. De exemplu, AMA estimează că o colonoscopie clasică durează în total 75 de minute, dar în realitate timpul alocat procedurii nu depăşeşte 30 de minute, conform articolelor ştiinţifice şi medicilor consultaţi de „Washington Post“. AMA stabileşte durata unei proceduri pe baza unor chestionare efectuate în rândul doctorilor de către asociaţiile medicale de specialitate. Medicii care completează aceste chestionare ştiu că pe baza lor va fi stabilit tariful serviciilor pe care le execută. Conform standardelor stabilite de AMA şi a numărului real al procedurilor medicale efectuate în clinicile chirurgicale din Florida sau Pennsylvania, mai mult de unul din cinci medici ar trebui să lucreze cel puţin 12 ore zilnic. Conform aceloraşi standarde AMA, 78 de medici au efectuat într-o zi de muncă obişnuită proceduri care însumează peste 24 de ore. Preşedintele comitetului AMA care stabileşte aceşti timpi, Barbara Levy, admite că există o anumită supraestimare. Plăţile efectuate de Medicare doctorilor au crescut cu 58% în ultimul deceniu, în special datorită creşterii numărului de proceduri efectuate de doctori. Întâlnirile în timpul cărora AMA stabileşte aceşti timpi sunt confidenţiale.

   Cei peste 250.000 de muncitori şi studenţi din afara UE care sosesc în fiecare an în Marea Britanie vor fi direct afectaţi de intenţia cabinetului Cameron de a introduce o taxă pentru accesarea serviciilor medicale ale NHS. Aceştia vor fi obligaţi să plătească cel puţin 1.000 de lire pentru a acoperi costurile asistenţei medicale pentru primii cinci ani petrecuţi în Marea Britanie. Accesul la medicii de familie, liber în prezent, va fi şi el restricţionat pentru toţi vizitatorii din afara UE care petrec mai puţin de şase luni în Marea Britanie. Cetăţenii UE vor continua să beneficieze de acces liber la NHS. Studenţii internaţionali din afara UE vor fi obligaţi să plătească o taxă anuală de 200 de lire pentru a fi asiguraţi medical.

   Un articol publicat în „British Medical Journal“ în iunie 2013, semnat de dr. Stephanie Dancer, atrage atenţia asupra neglijenţei vestimentare a medicilor aflaţi în exerciţiul profesiei: „Aud pacienţi plângându-se că nu mai ştiu cine este doctorul: fără cravată, fără sacou, fără halat alb, fără atitudine“. În urmă cu şase ani, guvernul britanic a interzis purtarea de către medici a cravatelor şi a mânecilor lungi în interiorul spitalelor, motivul fiind intenţia de a reduce germenii transportaţi de medici dintr-o secţie în alta. NHS nu a reuşit însă să probeze prin intermediul unor studii epidemiologice legătura dintre infecţiile intraspitaliceşti şi tipul uniformei medicale. BBC aminteşte un sondaj din 2005 în care 76% din pacienţii chestionaţi au preferat medicul îmbrăcat într-un halat alb stil sacou, celui îmbrăcat în obişnuitul, astăzi, halat cu mânecă scurtă de culori diferite. În ultimii ani, în Europa, numărul medicilor care poartă halate albe severe a scăzut considerabil.

   FDA (The Food and Drug Administration) va limita folosirea comprimatelor de Nizoral pe teritoriul Statelor Unite, invocând îngrijorări legate de siguranţă. Tabletele de Nizoral ar putea produce leziuni hepatice severe şi ar putea avea interacţiuni medicamentoase dăunătoare. Nizoralul nu va mai fi prima indicaţie de tratament pentru orice infecţie fungică. Măsura este restrânsă la forma de prezentare comprimate a medicamentului produs de Johnson & Johnson. Agenţia Europeană a Medicamentului a recomandat aprobarea bronhodilatatorului Ultibro Breezhaler, cunoscut şi sub numele de QVA149, produs de Novartis. Medicamentul, administrat prin inhalare, este folosit pentru tratamentul BPOC. Se estimează că vânzările anuale vor atinge 2,3 miliarde de dolari până în 2021.

   După scandalul de corupţie din China, compania GlaxoSmithKline este lovită din nou. GSK a încheiat o înţelegere de 229 milioane de dolari pentru a convinge opt state americane să renunţe la procesele legate de vânzarea neetică a antidiabeticului Avandia (Rosiglitazone). Avandia, a cărei administrare este asociată cu probleme cardiace, a fost retras de pe piaţa europeană din 2010. În 2012, GSK a mai plătit 3 miliarde de dolari pentru vânzarea unor medicamente pentru indicaţii neaprobate, Avandia fiind implicat şi în acel proces.