Nu cred că există vreun iubitor de carte
care, ajuns la Alba Iulia, să nu treacă pragul Bibliotecii Batthyaneum, situată
în cetatea care, cu o suprafaţă de cca 70 ha, ziduri lungi de 12 km, porţi
monumentale baroce şi şapte bastioane, cuprinde în incintă şi alte obiective
importante ca: Muzeul Unirii (clădirea în care s-a citit la 1 Decembrie 1918
proclamarea unirii Transilvaniei cu România), Catedrala ortodoxă (în care au
fost încoronaţi în 1922 regele Ferdinand şi regina Maria), Catedrala
romano-catolică (cu mormintele lui Iancu de Hunedoara, ale unor principi şi
demnitari laici şi clerici transilvăneni), Palatul principilor (în care a avut
reşedinţa şi Mihai Viteazul) ş.a. Am avut şansa să fiu găzduit la câţiva zeci
de metri de Batthyaneum, în casa de oaspeţi a Facultăţii de Teologie Catolică,
binevoitoare la solicitarea unui ortodox.
Batthyaneum, filiala Bibliotecii Naţionale a
României, este una din cele mai valoroase biblioteci din Europa. Printre cele
64.000 de unităţi bibliografice, redactate în 30 de limbi şi dialecte, pe care
le posedă, se numără şi 1.650 de manuscrise, unele din secolul al IX-lea, ceea
ce reprezintă 80% din totalul manuscriselor medievale occidentale aflate în România.
Tot aici se găsesc 609 incunabule, adică 70% din cărţile de această categorie
existente în ţara noastră. Impresionant este şi interiorul. În superba Aula
Magna, rafturile albe acoperă toţi pereţii, iar cărţile cu ornamente aurite
sunt puse pe rafturi după mărime şi culoare. O galerie decorată înconjoară
sala. În mijlocul sălii sunt vitrine cu rarităţi bibliografice şi două globuri
vechi. Ambianţa, inclusiv aroma de carte veche, te transpune cu secole în urmă.
Întemeietorul Bibliotecii este episcopul catolic Ignatius Batthyany
(1741–1798), care a obţinut de la autorităţile militare complexul de clădiri al
fostei mănăstiri a călugărilor trinitarieni. În anul 1792, clădirile au devenit
bibliotecă, observator astronomic şi institut teologic. Biblioteca s-a
constituit iniţial din donaţia episcopului, formată din manuscrise şi
incunabule, precum şi din preluarea colecţiilor unor parohii şi ordine călugăreşti
desfiinţate, a fondului bisericii evanghelice din Braşov şi a colecţiei
arhiepiscopului Vienei, Cristophorus Migazzi.
Cel mai vechi manuscris medieval occidental
din România, „Codex Aureus“ (din care reproducem alăturat o ilustraţie), aflat
la Batthyaneum, a fost realizat în 805–810, în timpul lui Carol cel Mare. Este
un fragment de tetraevangheliar. În timpul Războiului de 30 de ani, manuscrisul
a fost găsit de mercenari la Heidelberg şi dezmembrat pentru comercializare.
Astfel, evangheliile lui Matei şi Marcu ajung în anul 1786 la Alba Iulia prin
intermediul bibliotecii arhiepiscopului Migazzi, evangheliile lui Luca şi Ioan
se află la Biblioteca Apostolica Vaticana, coperta I – la Victoria and Albert
Museum din Londra, iar coperta a II-a – la Museo Sacro de la Vatican. Textul
Codexului este caligrafiat cu cerneală de aur pe pergament şi încadrat de
chenare ornamentale. Un alt manuscris de mare valoare bibliofilă este „Biblia
Sacra“, scrisă cu caractere gotice în secolul al XIII-lea. Arta caligrafică dă
impresia unui text tipărit. Una din cele mai frumoase psaltiri din lume şi o
altă mândrie a Batthyaneum-ului este „Psalterium Davidicum cum calendario“,
scris în secolul al XII-lea cu cerneală brună în gotică, al cărui calendar înfăţişează
diverse îndeletniciri specifice pentru fiecare lună. Tot cu cerneală brună este
scris şi „Codex Burgundus“, manuscris din secolul al XV-lea în latină şi franceză
cu 55 de miniaturi excepţionale reprezentând scene biblice. Valoroase sunt şi
copiile de manuscrise din secolele XIII–XV după operele unor clasici greci şi
latini. Dintre incunabule amintim: Bessarion – „Adversus calomniatorem
Platonis“, apărut în 1469, Ptolemaeus – „Cosmographia“ din 1482, Ovidius –
„Epistolae heroides“ din 1494 ş.a. În majoritate, lucrările autorilor latini şi
greci sunt în limbile originale.
Tematica lucrărilor de la Batthyaneum este
variată, abordând subiecte de teologie, drept, filosofie, istorie, geografie,
astronomie, agricultură, medicină – ultimele meritând un articol separat. Nu
mai puţin importante sunt lucrările referitoare la istoria românilor sau cele
tipărite în vechile tipografii din ţara noastră, ca, de pildă, „Palia“ de la Orăştie
(1582), „Noul testament“ tipărit la Alba Iulia (1648), „Sicriul de aur“ tipărit
la Sebeş (1683), „Storia delle moderne rivoluzioni della Valachia“ a lui A. M.
del Chiaro, tipărit la Veneţia (1718), „Biblia“ de la Bucureşti (1688), „Descrierea
Moldovei“ a lui Dimitrie Cantemir, ediţiile de la Frankfurt şi Leipzig în limba
germană, „Îndreptarea legii“ de la Târgovişte (1652) etc. Biblioteca mai posedă
colecţii de „ex libris“, acte, scrisori, sigilii, numismatică, mărturii de
valoare inestimabilă.