Boala metabolică întâlnită cel mai des, obezitatea, este caracterizată printr-un exces de ţesut adipos. Frecvent se asociază cu boli cronice severe precum diabet zaharat de tip 2, boli cardiovasculare, sindrom de apnee obstructivă în somn, boli hepatice (steatoză hepatică non-alcoolică), reducând speranţa de viaţă în cazul acestor pacienţi. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, incidenţa obezităţii la nivel mondial aproape s-a triplat din 1975.

        Strategiile de bază în vederea gestionării eficiente a obezităţii presupun intervenţii asupra stilului de viaţă (regim alimentar, exerciţii fizice), însă, pe termen lung, factorul psihologic rămâne o provocare. Orientările clinice contemporane sugerează că farmacoterapia adjuvantă, în special în cazul adulţilor cu indice de masă corporală (IMC) mai mare de 30, sau, în cazul persoanelor cu comorbidităţi asociate, mai mare de 27, poate îmbunătăţi rezultatele pe termen lung.

        Semaglutida, un analog al peptidei umane 1 (GLP-1) asemănătoare glucagonului, este aprobat în prezent pentru tratamentul adulţilor cu diabet zaharat tip 2. Studiile au demonstrat însă și efectul său benefic în reducerea riscului de evenimente cardiovasculare în cazul pacienţilor cu diabet zaharat tip 2 și boli cardiovasculare. În The New England Journal of Medicine a fost publicat recent un studiu care a avut ca obiectiv evaluarea profilului de eficacitate și de siguranţă în cazul administrării terapiei cu semaglutidă pacienţilor cu supraponderalitate sau obezitate, cu sau fără complicaţii asociate.

Rezultate promiţătoare

        În acest studiu multicentric, randomizat, de tip dublu-orb, placebo controlat, au fost incluși 1.961 de participanţi cu vârsta peste 18 ani, care au primit semaglutidă (1.306 participanţi) sau placebo (655 participanţi), timp de 68 de săptămâni. Tratamentul cu semaglutidă a fost iniţiat cu o doză de 0,25 mg administrată subcutanat o dată pe săptămână, în primele patru săptămâni, iar ulterior doza a fost crescută la fiecare patru săptămâni, pentru a ajunge la o doză de întreţinere de 2,4 mg. Au fost permise doze mai mici în cazul participanţilor care au avut efecte secundare importante.

De asemenea, au fost organizate sesiuni individuale de consiliere, la fiecare patru săptămâni, pentru a-i ajuta pe participanţi să respecte dieta stabilită și pentru a crește progresiv gradul de activitate fizică. Aproximativ 94,3% au finalizat studiul. Greutatea corporală medie iniţială a fost de 105,3 kg (IMC mediu 37,9 kg/m²), iar circumferinţa abdominală medie a fost de 114,7 cm.

        S-a observat că în grupul participanţilor care au primit terapie cu semaglutidă, modificarea medie a greutăţii în săptămâna 68 a fost de -14,9% (-15,3 kg), comparativ cu participanţii din grupul placebo, unde modificarea medie a fost de -2,4% (-2,6 kg). Dintre participanţii care au primit semaglutidă, 86% au pierdut 5% sau mai mult din greutatea corporală iniţială, faţă de 32% din grupul placebo. Acest criteriu indică un răspuns clinic semnificativ. În ceea ce privește circumferinţa abdominală, în grupul cu semaglutidă a fost documentată o reducere de -13,54 cm, comparativ cu placebo, -4,13 cm. De asemenea, în grupul cu semaglutidă s-a observat un control mai bun al factorilor de risc cardiometabolici și o creștere a toleranţei de efort. Efectele adverse cele mai frecvente, ușoare sau moderate ca intensitate, au fost tulburările gastrointestinale (greaţă, diaree).