Peste şapte milioane şi jumătate de oameni
mor anual din cauza cancerului şi alte aproape 13 milioane de cazuri noi sunt
diagnosticate; patru milioane mor prematur, la vârste cuprinse între 30 şi 69
de ani. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că, până în 2025, în absenţa
unor strategii practice de abordare a problematicii cancerului, numărul anual
al deceselor premature cauzate de cancer va atinge un nivel alarmant, de şase
milioane.
La 4 februarie, în toată lumea, s-au
organizat acţiuni de conştientizare a pericolului cancerului. Cu această ocazie
Uniunea Internaţională pentru Controlul Cancerului (UICC) şi Agenţia Internaţională
de Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) au anunţat că nu mai puţin de 1,5 milioane
de vieţi ar putea fi salvate anual, dacă s-ar pune în practică măsurile
stabilite de OMS, prin obiectivul „25 by
25“ (reducerea deceselor premature cauzate de bolile netransmisibile cu 25%
din cifra estimată a se atinge până în anul 2025). Îndemnul organizaţiilor
amintite, adresat publicului larg şi guvernelor deopotrivă, este acela de a
vorbi cu o singură voce, pentru a risipi miturile şi concepţiile greşite despre
cancer, sloganul de anul acesta fiind „Cancerul: ştiaţi că…?“. Mituri precum:
„Cancerul este doar o problemă de sănătate“, „Cancerul este o boală a bogaţilor,
a bătrânilor şi a ţărilor dezvoltate“, „Cancerul este o condamnare la moarte“ şi
„Cancerul este inevitabil“ sunt de neacceptat astăzi, când medicina şi
cercetarea biomedicală cunosc o dinamică remarcabilă. Cancerul are largi
implicaţii sociale, economice, de dezvoltare şi în ce priveşte drepturile
omului: este o epidemie, la nivel mondial, care afectează toate vârstele şi
grupurile socio-economice, iar ţările în curs de dezvoltare poartă o povară
disproporţionată. Apoi, multe tipuri de cancer, considerate cândva o condamnare
la moarte, pot fi astăzi vindecate, iar mulţi pacienţi pot fi trataţi eficient.
Şi, ca să încheiem cu demontarea miturilor la care făceam referire, pe baza
cunoştinţelor actuale şi aplicând corect strategiile amintite mai sus, cel puţin
30% din cazurile de cancer pot fi prevenite.
În România, Ziua internaţională de luptă împotriva cancerului a fost marcată
printr-o conferinţă de presă organizată de Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de
Cancer (FABC), sub sloganul „Trăim în Europa, dar ne tratăm în România“. În
contextul recentei crize a citostaticelor, FABC a dorit să readucă în discuţie
dreptul pacienţilor diagnosticaţi cu cancer de a avea acces la cele mai noi terapii
din domeniu, făcând referire la faptul că peste 1.000 de pacienţi aşteaptă
aprobarea Comisiei de oncologie a CNAS pentru tratament. Şi asta, în condiţiile
în care avem un Program naţional de oncologie.
Tocmai despre Programul naţional de oncologie
au vorbit reprezentanţii CNAS, la conferinţa de presă susţinută cu acelaşi
prilej. Astfel, de la dr. Doru Bădescu, preşedintele CNAS, şi dr. Dan Jinga,
preşedintele Comisiei de oncologie, am aflat că, anul trecut, alocarea bugetară
pentru întregul program a fost de aproximativ un miliard de lei, cu 10% mai
mult decât în 2011 şi cu 30% mai mult faţă de 2008, când a început derularea
programului prin intermediul CNAS. Numărul pacienţilor care au primit
aprobarea comisiei de experţi pentru tratamente inovatoare a crescut în 2012 cu
24,6% faţă de 2011 şi cu 42% faţă de 2008. În intervalul 2008–2010, s-a
înregistrat însă o creştere dramatică (93%) a numărului de pacienţi înscrişi
pe lista de aşteptare, atingându-se un maximum istoric de 3.259, în 2010.
Ulterior, prin adoptarea protocoalelor europene de tratament oncologic, precum şi
prin măsurile organizatorice luate, s-a produs o diminuare a numărului celor
înscrişi pe lista de aşteptare, ajungându-se ca la începutul acestui an să fie
atins un minimum istoric de 1.292 de pacienţi. În ce priveşte aprobarea
principalelor clase de medicamente rambursate de CNAS, responsabilitatea
revine Comisiei de specialitate din CNAS pentru 14 medicamente, comisiilor judeţene
de specialitate pentru trei medicamente, medicului curant pentru alte 14
medicamente şi medicului de specialitate, pentru 48 de medicamente.
Problemele ţării noastre nu se rezumă însă
la accesul la tratament. Dacă ar fi să luăm ca exemplu cancerul de sân, aflăm
de la dr. Dan Jinga că, în prezent, în România, doar 30% din cazuri sunt
diagnosticate în faze incipiente, 70% fiind deja metastatice; în Germania,
proporţia este inversată. Un cancer incipient necesită un tratament (decontat
de CNAS) de peste 163.000 lei pe 12 luni, în timp ce cancerul mamar metastazat
ajunge, în trei ani şi jumătate, la decontări de peste jumătate de miliard de
lei.
Ce se poate face pe termen scurt? Eventual,
creşterea finanţării. Pe termen lung, implementarea Registrului român de
oncologie ar fi o soluţie, dar încă mai are până ce va fi validat. El poate
oferi Ministerului Sănătăţii oportunitatea unor strategii de screening, astfel
încât să crească proporţia diagnosticului în stadii precoce. Potrivit
medicului Dan Jinga, Registrul este finalizat din punct de vedere logistic, în
el fiind înscrişi, de medicii curanţi, 23.000 de pacienţi din cei 96.955 aflaţi
în tratament.