La cererea Camerei Federative a
Medicilor, Ministerul Sănătății a organizat, la 22 septembrie,
dezbaterea publică având în centru Ordinul nr. 870/2004 pentru
modificarea și completarea regulamentului privind timpul de muncă,
organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din
sectorul sanitar. Actul normativ, regândit în scopul flexibilizării
programului și a unei mai bune salarizări a medicilor care fac de
gardă, este, de fapt, un paradox, întrucât el încalcă timpii de
lucru și de odihnă și nu se apropie de o modalitate cinstită de
remunerare a salariaților din sistemul medical. Ministrul Vlad
Voiculescu, însoțit de doi secretari de stat, a dus o luptă
sortită din prima secundă eșecului, cu cei aproximativ 30 de
medici prezenți în sală.
„Nu ordinul
în sine este o problemă, ci filozofia din spatele său. Este ilegal
să semnăm un al doilea contract cu timp parțial pentru gărzi,
când putem face un act adițional la contractul de muncă existent“,
a reacționat dr. Dan Perețianu, vizibil dezamăgit că dezbaterea
este literalmente un polimonolog, fiecare persoană având trei
minute, nu mai mult, să-și exprime părerea. Acesta susține că
Ministerul Sănătății încalcă prevederile Codului muncii, nu
plătește orele suplimentare cu 100% în plus, ci cu 75% cel mult,
și nu ține cont de toate sporurile care revin orelor de gardă. „Un
medic are o anumită valoare dată de gradul profesional, de vechime
și de locul unde lucrează, cât de periculos e.“ Degeaba a
încercat ministrul sănătății să amintească de sporul de gardă.
„Nu e aceeași sumă“, i-a replicat scurt dr. Perețianu.
Întrebați ce soluții au pentru a
asigura continuitatea actului medical, respectând alegerea lor de a
nu mai face gărzi, medicii l-au atenționat pe Voiculescu că nu e
problema lor, ci a sistemului. „Într-un sistem în care suntem
comunitate europeană și avem legislație europeană, cuvinte precum
gardă obligatorie nu ar trebui să existe“, spune dr. Bogdan
Tănase, președintele Alianței Medicilor. Dacă ordinul
reglementează timpul de muncă și gărzile, deci obligațiile, tot
el trebuie să reglementeze și niște drepturi și să respecte
Codul muncii. În realitate, lucrurile stau altfel. „Aveți în
față un om care a făcut între opt și zece gărzi pe lună. Nu
știu, în țara asta, câți mai muncesc patru sute de ore pe lună“,
adaugă Bogdan Rotund, medic primar neurochirurg la SUUB. Din cauza
stresului și surmenajului, meseria aduce cu sine un deces precoce.
Deși a crescut nivelul plății gărzilor, medicii nu mai consimt să
facă gărzi, pentru că nu sunt supraoameni, iar riscul cardiologic
e dovedit.
Contestat a fost și art. 5.3 din
ordinul amintit, care susține că în unitățile sanitare în care
nu există suficient personal (lucru care face imposibilă
desfășurarea activității în condiții corespunzătoare),
conducerea poate obliga medici să lucreze în continuare. Or, „acest
sistem de gândire de tip stalinist, înrobitor, este infam“. Ba,
mai mult, s-a cerut eliminarea din ordin a paragrafului care
interzice ca în orele de repaus, la care au dreptul după gărzi,
medicii să poată lucra în altă parte, în sistemul sanitar public
sau privat. Nici medicii rezidenți nu au fost omiși, cei de anul I
și II putând să dubleze medicul de gardă, iar începând cu anul
III rezidenții să intre în prima linie de gardă sub supravegherea
unui medic specialist care efectuează garda de la domiciliu. De
asemenea, gărzile lor ar trebui plătite în mod similar.
Reacția ministrului sănătății
n-a întârziat să apară: „Din 2012, ultima dată când ordinul a
suferit modificări și până în 2016, aceste probleme nu existau.
Vă revoltați doar de câteva luni“. Replica lui Dan Perețianu nu
a întârziat: „Am protestat dintotdeauna! Camera Federativă a
avut în fiecare an întâlniri cu miniștrii sănătății“.
Amendamente au fost aduse, rămâne de văzut dacă graficul lunar de
gărzi va suferi și el modificări. Până atunci, medicul rămâne
prins între un sistem bolnav și omul cu suferințele lui reale.