La aproape cinci ani de la publicarea acestei statistici, situaţia nu s-a îmbunătăţit, iar un fapt rămâne de necontestat: numărul publicaţiilor ştiinţifice medicale din România este în continuare scăzut. Întrebarea este dacă aceste articole publicate au impact şi câte dintre articolele ştiinţifice medicale publicate de români sunt citate de alţii?

    Dacă până acum se considera că numărul de publicaţii ar fi cel mai realist mod de evaluare a valorii ştiinţifice/a rangului unui autor, în ultimii ani prestigiul ştiinţific se măsoară în numărul de citări al articolelor publicate. În august 2005, fizicianul Jorge E. Hirsch a definit indicele „H“ care măsoară „impactul publicaţiilor“ şi deci al carierei unui cercetător. Un autor are un astfel de indice H, dacă H dintre articolele sale, din numărul total de N publicaţii, a fost de cel puţin de H ori citat în alte publicaţii, iar restul de publicaţii (N-H) au fost citate mai puţin de H ori. Indicele H se poate calcula şi pentru reviste, ţări etc. şi este folosit în bazele de date ştiinţifice ISI (Institute for Scientific Information) care face parte din Thomson Reuters.

    Indicatorul SJR (SCImago Journal Country Rank), sau „indicatorul de prestigiu al revistelor ştiinţifice“ arată media citărilor unui document publicat într-o revistă într-o perioadă determinată. El a fost calculat începând din 1996 la toate revistele incluse în baza de date „Elsevier Scopus“, care conţine în prezent 16.000 de reviste şi în jur de 16 milioane de articole, din 84 de ţări de pe cinci continente. Sectoarele de activitate studiate sunt: guvern, universitate, sănătate, corporaţii şi altele. Media citărilor unui articol se poate calcula pe unul sau mai mulţi ani.

    Dintre domeniile medicale recordul la citări în 2008 îl deţine Gastroenterologia, urmată îndeaproape de Obstetrică-Ginecologie şi Anatomie patologică/Medicină legală şi, ceva mai la distanţă, de Cardiologie şi Chirurgie. Capitolul „Politici de sănătate“ (Health policy) are cele mai puţine citări în perioada 1996–2008 (o singură citare în 2000 şi în 2005), iar domenii cum ar fi Recuperarea, Medicina alternativă, Embriologia, Fiziologia, Medicina sportivă, Informatizarea în sănătate, Medicina de urgenţă, Bolile infecţioase, Microbiolgia au destul de puţine citări.

    Indicii SJR şi H pentru reviste medicale au fost calculaţi în 2008 pentru şapte publicaţii. În ordinea descrescândă a valorii indicilor, acestea sunt: Romanian journal of internal medicine (Indice H 9), Romanian journal of morphology and embriology, Revista medico-chirugicală a Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi, Pneumologia, Oftalmologia, Archives of the Balcan union şi Annals of Fundeni Hospital (indice H 1).

    Publicaţiile ştiinţifice medicale româneşti sunt puţine ca număr şi impactul lor este scăzut. Din cele 59 de reviste româneşti cotate ISI şi recunoscute CNCSIS (Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior), doar şapte sunt medicale. Revistele medicale româneşti nu se pot lăuda nici cu „indicatori de prestigiu“ ridicat. Cauzele sunt bine cunoscute, iar schimbările organizatorice, dar şi de mentalitate ştiinţifică, ar fi trebuit începute cu 20 de ani în urmă. Între timp, redactorii şefi ai revistelor medicale se plâng (neoficial) de lipsa de „apetit publicistic“ al profesioniştilor din sănătate şi de slaba calitate a materialelor trimise. Multe revistele medicale duc lipsă de redactori specializaţi, au colective de redacţie numai cu numele şi sunt mai puţin interesate de calitatea articolelor publicate atât timp cât medicii primesc credite pentru abonamente şi nu pentru calitatea articolelor trimise.