Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Ce curs preferă studenţii de la Universitatea Harvard? (5)

Viața Medicală
Prof. dr. Valeriu RUSU miercuri, 7 noiembrie 2012
   Una dintre aplicaţiile practice obligatorii, dar şi apreciate de studenţii de la Universitatea Harvard atraşi de gastronomia moleculară, constă în vizita repetată în supermarketuri. Desigur, ei ajung în aceste temple ale societăţii de consum şi din proprie iniţiativă. Nu numai pentru tot soiul de cumpărături utile sau achiziţionate şi dintr-un impuls (nu ştiu dacă ancestral), dar cu certitudine într-un hipermarket apar modificări de comportament.
   Deocamdată, iată, nu-mi dă pace un impuls ce mă îndreaptă spre o incursiune etimologică. De unde vine supermarket (în franc. rezistă supermarché sau grande surface)? În română citez DEX online, contestat de unii, pentru că, redactat de un grup al Federaţiei române de scrabble (un joc ce atrage persoane foarte inteligente, o probează marile concursuri din unele ţări), DEX online este dinamic, viu: supermarket (anglicism) se poate traduce prin supermagazin, dar poate circula şi ca atare – supermarket s. n., pl., supermarketuri. Deşi auzim şi forma populară supermarşe, probabil ca o consecinţă a răspândirii reţelei „Carrefour“ (a doua din lume după americani).
   Ajungem la etimologia de rang înalt, înainte de toate, graţie excepţionalului Online Etymology Dictionary, redactat de Douglas Harper, istoric, scriitor, jurnalist şi conferenţiar, care mărturiseşte că a dorit să producă bucuria cititorilor cu prieteni vechi sau noi – cuvintele. Şi a reuşit: supermarket este atestat în engleza americană, de la super- + market, într-o referinţă din anul 1933, iar în articol se menţionează că utilizarea efectivă a acestui cuvânt a început în jurul anului 1931. Super- fiind un prefix universal (şi banalizat, inclusiv la noi), cheia etimologiei este cuvântul market. În secolul XII, acesta însemna „întâlnire la o oră fixă pentru cumpărarea de diverse produse, inclusiv alimentare“. El provenea din franceza veche (markiet, marché, în ital. mercato, în span. mercado, în germ. Market), unde ajunsese din lat. mercatus („a vinde, a oferi, a cumpăra“), probabil cu originea în misterioasa etruscă, în care desemna aspecte variate ale vieţii economice. Market şi denumirea „marca“ (germană) se află în relaţie. Celebrul lingvist Alain Rey ne îndreaptă spre o cale pe care trebuie să o luăm în consideraţie: Mark, s.m., a fost împrumutat din fr. marque, s. f., în germană. Mark însemna „unitate mo­netară a ţărilor germanice“ (1500). Ulterior, Mark desemnează unitatea monetară a Imperiului German (1873) şi apoi, până în zilele noastre, pe cea a Germaniei. Cea mai puternică din Europa. Prin introducerea euro, în 2002, pentru desemnarea monedei unice a Uniunii Europene, marca germană nu mai circulă, dar, în toate ţările care au adoptat euro, orice factură se calculează şi în moneda naţională, iar marca germană se dovedeşte şi mai puternică.
   Ajungem şi la termenul marketing, care provine din engl. market, „a face cumpărăturile, achiziţiile“, „a cumpăra şi a vinde“, derivând, evident, din market. În franceză, cuvântul a fost adoptat ca atare definitiv în 1944, deşi el a circulat în lumea afacerilor din Statele Unite încă de la sfârşitul secolului XIX. În română (DOOM 2), anglicismul marketing este asimilat ca subst. n., art. marketingul. Devenit universal, marketing a dobândit şi numeroase sensuri noi. A apărut chiar o creaţie savantă de origine franceză – mercatique, uşor de tradus în română – mercatică.
   După această expansiune etimologică, destul de prolixă, nu uit de unde am plecat: comportamentul într-un supermarket al studenţilor de la Harvard atraşi de gastronomia moleculară. Literatura asupra acestui subiect este extrem de vastă şi cu mulţi autori celebri, dar concizia mă obligă să mă opresc la esenţial. Înainte de toate, un supermarket este considerat „un ferment al democraţiei“, care, în funcţie de sistemul politic, permite oricui să participe la viaţa publică, cu recunoaşterea fiecărui individ. Toţi vizitatorii (cumpărătorii) sunt egali; nu se disting în funcţie de mijloacele materiale, iar aristocraţii nu au privilegii. Îl citez totuşi pe Amartyia Sen (n. 1933), economist indian, laureat Nobel pentru economie (1998). Asupra gândirii sale economice extrem de originale voi reveni, cu altă ocazie. Deocamdată, remarc observaţia sa, că într-un supermarket se dezvoltă cunoştinţele individuale teoretice şi practice, ceea ce el denumeşte capabilitate. Dar, ajuns într-un astfel de loc, cresc şi riscurile înşelătoriei şi/sau violenţei. Există reglementări legale, variate în funcţie de ţară, cele americane fiind drastice. Dar am văzut în filme, dacă nu am ajuns chiar la faţa locului, că, în această ţară-continent, imensa reţea de magazine (organizate ca lanţuri naţionale sau internaţionale, pe companii, cooperative ori criterii etnice – îndeosebi asiatice şi hispanice; o curiozitate: numeric, pe primul loc se află Aldi, o companie germană de comerţ înfiinţată în 1913) se desfăşoară o parte din viaţa americanilor şi a altor naţii, plină de evenimente, unele incredibile, dar adevărate (clişeu). Din care nu lipsesc scenele de violenţă extremă.
   Urmează un final indus poate şi de incursiunile de ordin etimologic (de mai sus), dar în strictă relaţie cu interesul studenţilor de la Harvard pentru gastronomia moleculară. Astfel, cu o nedisimulată plăcere, voi prezenta un neologism abia născut, deocamdată în engleză (preluat şi în italiană): nutraceutical. Portmanteau (în engl. se utilizează acest franţuzism) sau, în română, cuvânt-valiză, neologismul a rezultat din nutrition şi pharmaceutical. O definiţie a neologismului: „hrană (aliment) sau produs alimentar cu efecte probate asupra sănătăţii şi cu beneficii medicale, incluzând prevenţia şi tratamentul bolilor“. Într-un timp foarte scurt, au început să se acumuleze alte definiţii sau precizări, multe aparţinând unor foruri naţionale şi internaţionale din domeniile alimentaţiei, nutriţiei şi farmaceutic. Părintele neologismului este considerat dr. Stephen L. DeFelice, fondator şi chairman al Foundation for Innovation in Medicine.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.