Newsflash
Știri

Ce curs preferă studenţii de la Universitatea Harvard? (9)

de Prof. dr. Valeriu RUSU - dec. 6 2012
Ce curs preferă studenţii de la Universitatea Harvard? (9)
   După o scurtă evadare, necesară, pentru că nu putem ignora încă o surpriză a revoluţiei digitale, să revenim la gastronomia moleculară, oprindu-ne la un subiect la care a contribuit, prin cercetări originale, însuşi unul dintre fondatorii acestui domeniu, Nicholas Kurti. Şi anume: criogenia – engl. cryogenics, definită ca domeniu al ştiinţei consacrat producerii şi aplicării temperaturilor scăzute sau extrem de scăzute asupra unor materiale variate, precum şi studiului compotării acestora. Evident, „materialul“ supus acţiunii unor temperaturi scăzute e reprezentat de legume.
   Dar, înainte de a continua, răsare o întrebare: cum se menţine faima Universităţii Harvard în mediul concurenţial din Statele Unite? Aparent e simplu: accesarea ziarului oficial al universităţii,Harvard Gazette, permite dezvăluirea evenimentelor din fiecare zi, de necuprins prin varietatea lor. Totuşi, în faimoasa universitate se mai petrec şi evenimente neobişnuite, împotriva tradiţiei. Astfel, cea mai veche instituţie din Ivy League rămăsese şi cea mai conservatoare: nicio femeie nu deţinuse funcţia de preşedinte. Din 1636 până în 2001, se succedaseră 26 de preşedinţi, când nr. 27 a devenit Lawrence H. Summers (n. 1954). Părinţii săi, Robert şi Anita Summers, profesori la Universitatea Pennsylvania, fiecare având câte un frate laureat al Premiului Nobel pentru economie, i-au asigurat un mediu propice de dezvoltare intelectuală. La vârsta de 16 ani, L. H. Summers începe să studieze fizica la MIT, dar virează rapid către economie, în continuare obţinând titlul de PhD cu o teză din domeniu, sub direcţia profesorului Martin Feldstein. În 1983, la vârsta de 28 de ani, Summers este unul dintre cei mai tineri profesori din istoria Universităţii Harvard. Cercetător de anvergură, scrie numeroase lucrări în domeniul economiei, iar în 1987 este premiat de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă, devenind şi membru al Academiei Naţionale de Ştiinţe, încât alegerea sa, în 2001, ca preşedinte al Universităţii Harvard, era firească. Dar L. H. Summers este şi un polemist de marcă, angajându-se în subiecte dintre cele mai controversate şi spunând fără menajamente, chiar cu cruzime, ceea ce gândeşte. Iată un citat (fragmentat) inclus în toate biografiile sale: „ţările subdezvoltate din Africa sunt puţin poluate. Calitatea aeru­lui este de un nivel inutil ridicat faţă de Los Angeles şi Mexic (…). Trebuie încurajată o migraţie mai importantă a industriilor poluante spre ţările mai puţin avansate (urmează un derapaj teribil, n.n.) şi să ne preocupăm mai mult de un factor ce agra­vează riscurile unui cancer de prostată în ţările în care oamenii trăiesc destul de mult pentru a face această boală, spre deosebire de alte ţări, în care 200 de copii dintr-o mie mor înainte de a împlini cinci ani“. Deopotrivă cu numeroasele comentarii de acest gen, L. H. Summers a dat şi multe declaraţii. Una le întrece pe toate: el se întreabă dacă femeile nu sunt mai puţin dotate intrinsec decât bărbaţii, pentru matematici. Finalmente, el a fost obligat să demisioneze, în 2006, din funcţia de preşedinte al Universităţii Harvard şi a fost exclus din Academia Naţională de Ştiinţe. Totuşi, L. H. Summers rămâne un economist de valoare, dar cine ştie dacă se va reabilita vreodată.
   În 2006–2007, a fost numit preşedinte interimar Derek Bok, de profesie jurist, precum tatăl său, Derek Curtis Bok (n. 1930), care a fost preşedintele nr. 25, timp de două decenii (1971–1991).
   Urmează cea mai mare surpriză din istoria succesiunilor la preşedinţia Universităţii Harvard: la 11 februarie 2007, este desemnată prima femeie, Drew Gilpin Faust (n. 1947), care a preluat funcţiile sale la 1 iulie 2007. Preşedintele, de fapt preşedinta nr. 28, spre deosebire de toţi înaintaşii săi, nu a studiat la Harvard. De profesie istoric, specialistă în Războiul de secesiune, a fost studentă la Bryn Mawr College şi a obţinut titlul de PhD la Universitatea Pennsylvania. Un citat din discursul său rostit la ceremonia de instalare este interesant: „Esenţa universităţii constă în responsabilitatea sa faţă de trecut şi viitor într-un mod ce poate să intre în conflict cu cerinţele momentului“.
   Să revenim la criogenia lui Nicholas Kurti. Caut pe net, pe vastul site Harvard University – Molecular Gastronomy, dar şi pe altele, să nu greşesc. Deşi Georges Duhamel (1884–1966), medic şi scriitor, nu-mi prea oferă şansă: „Nicio îndoială: eroarea este regula; adevărul este accidentul erorii“. Sub aceste suspicii, deloc favorabile, n-am ce face, merg mai departe şi ajung pe unul din numeroasele site-uri având ca subiect congelarea legumelor. Mă opresc la cel intitulat „Les Jardins de Saint-Fiacre-Cognac“, pur şi simplu deoarece Franţa rămâne prima putere din Europa în agricultură/legumicul­tură/viticultură (prima în lume). Şi iată ce citesc (citez selectiv): „legumele congelate sunt adesea de calitate superioară faţă de legumele proaspete din piaţă, expuse mult timp transportului şi depozitării. Congelarea combină mai multe avantaje: permite conservarea recoltelor, evitarea risipei când acestea sunt foarte abundente şi economii importante“. O viziune normală, pragmatică. Dar ajung la întrebarea cum congelăm: „Cea mai mare parte a alimentelor conţine între 50 şi 90% apă: congelarea permite prezervarea apei sub formă de cristale de gheaţă. Ea întârzie astfel activitatea enzimelor responsabile de alterarea alimentelor. Ţesuturile lor nu mai mişcă şi alimentele păstrează astfel întreaga lor valoare nutritivă. Faptul că ele se albesc determină o pierdere de vitamine, cu totul relativă şi fără nicio consecinţă asupra calităţii globale a alimentelor“. Textul e greu de tradus, chiar dacă am la îndemână un monumental, sau mai degrabă masiv dicţionar, pe a cărui copertă stă scris „Dicţionar francez-român pentru traducători“, iar mai jos „Academic“, denumire a editurii, care, pe coperta interioară, devine „Academic – ştii mai mult“ (adăugire discutabilă, nepotrivită pentru limba formulelor de politeţe). Denumirea editurii e derutantă, iar utilitatea dicţionarului cu totul iluzorie. Voi reveni poate cu o analiză.
   Deocamdată, semnalez doar, că elogiul congelării, aparţinând gră­dinarilor din Saint-Fiacre-Cognac, este plin de aberaţii, ştiinţific vorbind.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe