Joia trecută, la librăria Humanitas Kretzulescu, s-a lansat cartea „Viitorul homeopatiei“, a lui Christian Boiron, preşedintele laboratorului homeopatic cu acelaşi nume, lider mondial în domeniu. La eveniment au fost prezenţi dl prof. dr. doc. Dumitru Dobrescu, medic şi farmacist, practician alopat şi homeopat, profesor de farmacologie, membru corespondent al Academiei Române, dna dr. Gabriela Făgărăşanu, traducătorul cărţii, dl Cornel Todea, directorul Teatrului „Ion Creangă“, şi dna dr. Oana Cuzino, directorul editorial al revistei „Ce se întâmplă, doctore?“.

   Christian Boiron spune, citat de profesorul Dumitru Dobrescu, de ce cartea sa este diferită: „Am suficientă încredere în interesul actual stârnit de homeopatie şi în potenţialul ei pentru a îndrăzni să-i scot în evidenţă slăbiciunile şi limitele. Exact ca şi în cazul alopatiei, este necesar ca ea să fie evaluată în permanenţă, repusă neîncetat în discuţie şi dezvoltată, ca să dea rezultate şi mai bune în tratarea bolnavilor şi bolilor“.

   Prof. dr. Dumitru Dobrescu povesteşte că, la 50 de ani de la iniţierea homeopatiei, în capitala Angliei s-a înfiinţat Spitalul Regal de Homeopatie. Imediat după înfiinţarea centrului homeopat, a izbucnit o epidemie de holeră. Pentru că au fost foarte mulţi bolnavi, aceştia au fost internaţi în toate spitalele din Londra, inclusiv la homeopatie. În spitalul de homeopatie, mortalitatea a fost de 16%, iar în celelalte spitale a fost de peste trei ori mai mare, de 53%. Profesorul de farmacologie afirmă că „acest lucru demonstrează eficacitatea homeopatiei. Din cauza rivalităţii dintre alopatie şi homeopatie, omenirea nu e în stare să-şi dea seama pe ce lume trăieşte şi homeopatia nu este pusă la locul ei nici măcar în spitalele din Germania, în timp ce populaţia din Germania foloseşte destul de des medicamente homeopate“.

   Dorinţa homeopaţilor, enunţată de Christian Boiron, este ca „la facultăţile de Medicină să se predea şi farmacologia homeopată, la fel ca farmacologia alopată astăzi. Orice medic să fie capabil să trateze în egală măsură bolnavii cu medicamente alopate şi homeopate, condus exclusiv de criterii ştiinţifice, aplicate la fiecare caz în parte“.

   Teoria homeopatiei a fost enunţată în 1796 de medicul german Samuel Hahnemann şi extinsă, în 1810, în lucrarea Organon der rationellen Heilkunde, redenumită ulterior Organon der Heilkunst (Organonul artei de a vindeca). În prezent, homeopatia numără peste 150.000 de medici practicanţi, iar 450 de milioane de persoane sunt tratate în acest fel; în Franţa, o treime din populaţie apelează la tratamentele homeopate.