După ce, ani la rând, România a fost codaşa
Europei în domeniul transplantului de organe, situaţia pare să se fi schimbat. Ţara
noastră a înregistrat anul acesta un număr record de transplanturi şi a
realizat un salt spectaculos în clasamentul european. „De nouă ani, facem bilanţul
activităţii de transplant în România. Trăiesc în sfârşit ziua în care pot să
anunţ că suntem pe primul loc la transplant în Europa. Avem, de la începutul
anului şi până acum, cea mai mare rată de
creştere a activităţii de transplant din Uniunea Europeană“, a declarat dr.
Victor Zota, coordonator naţional al Agenţiei Naţionale de Transplant, în
cadrul conferinţei de presă organizate cu ocazia Zilei naţionale a
transplantului. Până la jumătatea lui mai, au fost realizate 53 de
transplanturi de ficat şi peste 130 de transplanturi de rinichi. De asemenea, a
crescut şi numărul donatorilor în moarte cerebrală. Dacă pe tot parcursului
anului trecut au fost 67 de donatori, în primele patru luni din 2013 numărul
lor a ajuns la 60. Până la sfârşitul anului – estimează specialiştii – vor fi
mai mult de 130 de donatori de organe.
Activitatea de transplant s-a relansat
spectaculos datorită faptului că mai multe spitale din ţară s-au implicat în
activitatea de transplant. Printre acestea, spitalele din Deva, Tulcea, Brăila,
Constanţa, Craiova şi cele două spitale universitare de urgenţă din Capitală.
Creşterea numărului donatorilor de organe este meritul muncii coordonatorilor
de transplant şi a medicilor anestezişti implicaţi. Acest lucru a fost sesizat şi
de reprezentanţii Ministerului Sănătăţii, consideră Victor Zota, care speră că
nu vor fi probleme de finanţare. Îl contrazice însă prof. dr. Mihai Lucan,
directorul Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca,
care a primit anul acesta doar un sfert din fondurile alocate în 2012. În
opinia sa, reuşita în activitatea de transplant poate fi fatală: „Succesul
acesta este capabil să ne omoare, la propriu, pentru că nu mai avem bani. Eu,
cel puţin, am primit ca fonduri un sfert din banii alocaţi anul trecut şi am făcut
în aceeaşi perioadă de timp de două ori mai mult“.
Inimi irosite
Când
vine vorba de transplantul de cord, situaţia este însă sumbră. De doi ani, în
România nu s-a mai făcut niciun transplant de inimă. Motivul? Institutul de la
Tg. Mureş a fost desfiinţat prin ordin al ministrului sănătăţii, în 2011, iar
specialiştii de acolo s-au dispersat în alte centre, din ţară sau din străinătate.
Există însă şi un alt impediment: vârsta donatorului, care trebuie să fie sub
45 de ani la bărbaţi şi sub 40 de ani la femei. Dr. Victor Zota precizează că,
anul acesta, odată cu numărul mai mare de donatori, a crescut şi vârsta medie a
acestora (majoritar persoane trecute de 45 de ani). Astfel, în 2013, doar şapte-opt
inimi au fost eligibile. Din nefericire însă, nu a fost folosită niciuna. „Mă
simt nevoit să-l contrazic pe doctorul Zota: dacă au fost aproape 60 de
donatori, trebuie să fi existat cel puţin 20-30 de inimi irosite“, a intervenit
prof. dr. Radu Deac, detaliind apoi situaţia de la Tg. Mureş.
Transplant hepatic şi
în Republica Moldova
Invitat
special la Ziua naţională a transplantului, prof. dr. Vladimir Hotineanu (Chişinău)
a vorbit despre evoluţia activităţii de transplant în Republica Moldova. Acolo,
după o perioadă îndelungată de piedici, anul acesta s-a reuşit realizarea
primului transplant hepatic de la un donator viu, cu sprijinul unei echipe de
medici din România, conduse de prof. dr. Irinel Popescu.
