• Tele-avortul
Avortul medicamentos efectuat în primul
trimestru de sarcină cu ajutorul unei combinaţii de mifepristone şi misoprostol
a devenit de curând disponibil şi în Olanda, pilulele rămânând în continuare
ilegale în ţări precum Irlanda, Brazilia sau Costa Rica, în timp ce în Statele
Unite administrarea combinaţiei este strict reglementată. Cotidianul „The New
York Times“ a publicat un amplu reportaj dedicat Rebeccăi Gomperts, medic
olandez şi activist înflăcărat pentru dreptul femeilor de a alege când să dea naştere
unui copil. Doar că spre deosebire de alţi activişti „free-choice“, cum sunt
numiţi generic, dr. Gomperts a împins lucrurile mai departe. Programul derulat
de ea se bazează pe „ideea radicală“ (eticheta aparţine „The New York Times“)
de efectuare a avortului fără contact direct cu un medic. Programul este ţintit
către femeile din ţările unde clinicile de avort nu există din cauza regulilor
restrictive.
Avortul medicamentos poate fi mai dureros
decât procedurile prin chiuretaj şi durează câteva ore. Dar dr. Gomperts susţine
că nu există niciun motiv medical pentru ca pacienta să-i spună medicului ei că
a folosit combinaţia menţionată mai sus. „Tratamentul“, atunci când este nevoie
de el, „este acelaşi ca şi pentru un avort spontan“, susţine activista medic.
Aproximativ o treime din avorturile
efectuate în SUA sunt medicamentoase, tot mai des fiind luată în considerare
folosirea telemedicinii pentru efectuarea acestei manevre. Practic medicul urmăreşte
pe ecran cum pacienta îşi autoadministrează cele două pastile, în timp ce o
asistentă medicală efectuează supravegherea la faţa locului. Congresul American
de Obstetrică şi Ginecologie a concluzionat recent că folosirea telemedicinii
pentru avorturile medicale este „sigură şi eficientă“.
• Două
minute pe pacient
În ultimul deceniu, numărul actelor de
violenţă ale pacienţilor împotriva medicilor a crescut în medie cu 23% în
fiecare an. Există o medie anuală de 27 de astfel de atacuri în fiecare spital
din China. În septembrie 2011, un tipograf din Beijing şi-a înjunghiat de 17
ori medicul. În mai 2012, o femeie a atacat în Nanjing o asistentă medicală.
Doar în februarie 2014 trei medici chinezi au fost ucişi de pacienţii nemulţumiţi.
Un excelent articol publicat de revista americană „The New Yorker“ relatează un
astfel de caz, în care un pacient nemulţumit de cum a fost tratat pe ansamblu
de sistemul medical chinez a ucis într-un atac de furie un tânăr medic rezident
cu care nu avusese niciodată de-a face până atunci.
Problemele sunt în special urmarea unui
sistem medical rural subfinanţat şi cu personal insuficient, ceea ce duce la
supraglomerarea spitalelor din oraşele mari. În plus, reformele guvernului
comunist de la Beijing, care a extins asigurările medicale la 95% din populaţia
ţării fără să reuşească să construiască în acelaşi ritm suficiente clinici în
zonele rurale, au înrăutăţit situaţia. Astăzi, un medic dintr-un mare spital
chinezesc ajunge să consulte zilnic şi 300 de pacienţi. Timpul acordat în medie
unui pacient este de două minute. În astfel de condiţii nu e de mirare că
aproape nu există chinez care să nu aibă o poveste negativă despre medici. Şi,
fiind vorba de China, există miliarde de astfel de poveşti.
• Straniul 68
Agenţia
Americană pentru Controlul Bolilor şi Prevenţie (CDC) a confirmat că în statele
americane Missouri şi Illinois a apărut o epidemie cu un enterovirus care
produce o patologie respiratorie severă la copii. Simptomele mimează o gripă
severă, iar virusul intră în circulaţie sezonier. Dar, în acest an, numărul
copiilor care au nevoie de internare a crescut din cauze inexplicabile. Jumătate
din copiii infectaţi au în antecedente crize astmatice. Doar în luna august un
spital din Kansas City a avut mai mult de 300 de copii internaţi din această
cauză. Pentru tulpina identificată a virusului, 68, nu există tratament
antiviral şi nici vaccin, iar până la izbucnirea epidemiei actuale au fost
raportate doar 79 de cazuri de acest fel în ultimii cinci ani în toate Statele
Unite.