•Fondurile structurale europene vor putea
fi folosite pentru construirea de spitale noi în baza strategiei guvernului
român.
•Comisia Europeană are un plan de acţiune
pe trei ani care vizează forţa de muncă din domeniul medical.
•Comisia Europeană pune gratuit la
dispoziţia guvernului român expertiză referitoare la sustenabilitatea
sistemului medical.
Cel mai înalt oficial european cu atribuţii
în sănătate, Tonio Borg, a răspuns întrebărilor „Vieţii medicale“ într-un
interviu desfăşurat în siajul conferinţei despre inechităţile serviciilor
medicale acordate în cadrul UE, organizată la 18 martie la Bruxelles. Aflat la
final de mandat, comisarul european este mai puţin constrâns de rigorile
limbajului birocratic specific instituţiilor europene. Răspunsurile sale,
uneori fără mănuşi, s-au referit concret la câteva mize importante pentru
sistemul medical românesc.
Vlad Mixich: Există diferenţe considerabile
între starea sănătăţii cetăţenilor europeni din România şi cei din alte state
membre UE. De pildă, un sfert din cazurile de TBC raportate la nivelul UE vin
din România. Sau tratamentul hemofiliei, care nu mai este o provocare în vestul
Uniunii, continuă să ridice probleme de accesibilitate în România. Dată fiind
această lipsă de uniformitate, cum reuşeşte Comisia Europeană să-şi definească
priorităţile atunci când abordează inechitatea serviciilor medicale în UE?
Tonio
Borg: În primul rând trebuie să admitem că asta e o problemă. Dacă nu
admitem că avem o problemă, atunci nu o putem rezolva. Tocmai de aceea trebuie
să vorbim despre ea, dar nu pentru a arăta cu degetul, ci pentru a arăta că
există diferenţe. În domeniul sănătăţii nu suntem o Uniune. Nu suntem o Uniune.
Există prea multe diferenţe. E adevărat că există îmbunătăţiri: în domeniul
mortalităţii infantile, în privinţa speranţei de viaţă. Dar între anumite
grupuri sociale diferenţele au rămas la fel de mari. Ce avem de făcut? În
primul rând, responsabilitatea de administrare a sistemului de sănătate rămâne
a statelor membre. Nu putem interveni în alegerea direcţiei în care un stat
membru va merge. Ce putem face, în afară de a colecta datele care să arate că
aceste diferenţe există, este să încurajăm statele membre să folosească fondurile
structurale pentru obiective legate de sănătate. Chiar şi Fondul pentru
Dezvoltare Regională are definită printre obiectivele sale reducerea inegalităţilor
din sănătate. Desigur, dacă statele membre preferă să construiască drumuri şi
poduri decât să investească în sănătatea lor, atunci e problema lor. Dar noi
oferim uneltele necesare pentru a rezolva aceste probleme.
V.M.: Îi va fi permis României să folosească
fonduri europene structurale pentru a-şi finanţa infrastructura sanitară, cum
ar fi construcţia de noi spitale sau renovarea celor vechi?
Tonio Borg: Da, e posibil. Desigur că nu există bani europeni pe
care să-i poţi folosi la liber. Trebuie să faci un proiect, trebuie să aplici,
trebuie să fie aprobat. Dar facem un apel la statele membre pentru a folosi mai
mult fondurile structurale în scopuri legate de sănătate. Şi asta include
infrastructura dacă aceasta se potriveşte proiectelor cerute. Şi de obicei se
potriveşte. Nu există nimic care să oprească statele membre din a folosi fondurile
structurale pentru astfel de obiective. Într-adevăr le încurajăm să facă mai
mult pentru că, de obicei, aceste fonduri sunt folosite pentru infrastructură,
nu pentru obiective din sănătate.
V.M.: Înţeleg aşadar că fondurile
structurale vor putea fi folosite şi pentru construirea unor spitale?
Tonio
Borg: Da, se poate. Pe baza strategiei pe care guvernul României trebuie să
o înainteze. Nu e suficient să vrei să construieşti spitale noi, căci această
infrastructură trebuie să-şi găsească locul în politicile de sănătate promovate
chiar de către guvern.
V.M.: Tot vorbim despre rolul Comisiei
Europene în domeniul politicilor de sănătate. Credeţi că situaţia actuală ar
trebui să se schimbe şi că guvernele naţionale ar trebui să aibă mai puţine atribuţii
în acest domeniu?
Tonio
Borg: O, discuţia aceasta ne-ar putea ocupa întreaga zi. Senzaţia mea e că
nu există un mediu politic favorabil unei creşteri a puterilor Bruxellesului. Lăsând
la o parte faptul că ar fi nevoie de o schimbare în Tratat. În articolul 168
scrie foarte clar că noi doar coordonăm, colectăm informaţii, încurajăm, finanţăm
proiecte, dar nu spunem statelor membre ce să facă. Facem recomandări,
sugestii, dar nu există reguli obligatorii. Acesta e motivul pentru care ne
întâlnim cu miniştrii sănătăţii din statele membre doar de două ori pe an
pentru că statele membre doresc să-şi protejeze dreptul la subsidiaritate. Dacă
asta se va schimba? Cred că se va schimba în viitor pentru că se ivesc prea
multe probleme şi pentru că trebuie să construim o Uniune. Dar va dura ceva
timp. În acest moment nu există condiţii politice favorabile pentru a schimba
regulile.
V.M.: Inechitatea în domeniul medical se
manifestă şi prin diferenţele salariale mari între medicii din estul UE, dau
din nou România ca exemplu, şi alte state membre. Există deja o migraţie
importantă a medicilor care naşte probleme de accesibilitate la servicii
medicale în ţările din estul Europei. A pregătit Comisia Europeană un răspuns
în privinţa asta?
Tonio Borg: Nu putem rezolva
faptul că unele ţări sunt mai bogate decât altele şi că, de aceea, sunt mai
atractive. Dacă salariile din Malta, de exemplu, sunt mai mici decât cele din
sistemul medical britanic, atunci e firesc că unii medicii maltezi vor pleca
acolo. Aşa apare o scurgere a creierelor pentru că noi investim în studenţii
medicinişti şi apoi ei pleacă să profeseze altundeva. Ce facem în interiorul
UE? Avem un plan de acţiune pe trei ani care vizează forţa de muncă din
sectorul medical. Adunăm principalii actori din sistem şi încercăm să ne
organizăm pe baza necesităţilor. Cum se face că avem atât de multe posturi
neocupate în sănătate, milioane în viitor, dar în continuare aducem medici din
afara Uniunii Europene? E ceva greşit aici. Ce este probabil greşit, dincolo de
salarii, este că nu oferim stimulentele adecvate tinerilor pentru a-şi alege o
carieră în domeniul sanitar. Aceasta e problema. Cum o rezolvăm? E foarte
dificil: statele membre trebuie să coopereze, problema trebuie să fie pusă pe
agenda politică deoarece e şi în interesul lor. Avem o rată crescută a şomajului
în rândul tinerilor în UE şi, în acelaşi timp, sănătatea e o oportunitate de
angajare de care nu avem grijă. Deoarece nu ne-am adaptat sistemul educaţional
pentru a-i încuraja pe tineri să intre în domeniul medical, importăm acum forţă
de muncă din afară.
V.M.: Dar această migraţie a creierelor în
interiorul Uniunii Europene creează probleme chiar statelor membre din care
medicii pleacă.
Tonio Borg: Aşa este. Dar mai multe state suferă, nu doar cele din
estul Europei. Am menţionat şi propria mea ţară. Desigur, soluţia facilă este mărirea
salariilor celor care lucrează în ţările respective. În ţara mea am făcut asta
mai degrabă decât să ne trimitem pacienţii în Anglia pentru a fi operaţi acolo
de chirurgi maltezi.
V.M.: Dar trebuie să ai bani pentru a face aşa
ceva.
Tonio Borg: Sigur, trebuie să găseşti banii. Ceea ce nu e uşor
într-o perioadă de criză economică. Dar nu-i putem opri pe oameni să se mişte
în interiorul UE. Mobilitatea şi libertatea mişcării este unul dintre
principiile fondatoare ale Uniunii Europene.
V.M.: Cheltuielile sectorului public de sănătate
din România, ca procent din PIB, este cel mai mic din UE. Fiecare guvern de la
Bucureşti a promis în ultimul deceniu, indiferent de coloratura sa politică, că
va creşte acest procent. Dar nu s-au ţinut de cuvânt până acum. Ce mesaj
transmiteţi elitei politice de la Bucureşti referitor la această situaţie?
Tonio Borg: De ce publicăm statistici? Pentru ca oricine se află pe
ultimul loc să încerce să-şi îmbunătăţească poziţia. Nimănui nu-i place să fie
ultimul. E motivul pentru care mulţi politicieni promit în campaniile
electorale creşterea acestui procent. Da, acel procent trebuie crescut pentru că
există nişte costuri minime pentru a asigura protecţia sănătăţii, prag minim pe
care nu-l poţi evita. Aşadar e nevoie de investiţii în sectorul sanitar, dar
asta nu înseamnă că trebuie să cheltui mai mult. Trebuie să investeşti în
domeniile care îţi economisesc banii. E nevoie de investiţii. De exemplu
eHealth: informatizarea sistemului de sănătate nu e gratuită. Aşadar mai
importantă decât creşterea acestui procent mărunt este direcţionarea corectă a
banilor în domenii care să te ajute să economiseşti. Şi asta fac toate statele
membre.
V.M.: Adică înainte de o creştere a
procentului...?
Tonio
Borg: Nu. Trebuie să le faci pe amândouă. E nevoie de o creştere pentru că
nivelul nu poate fi atât de mic. Dar în acelaşi timp, important e ca această
creştere să fie investită în tehnologii medicale moderne care să prevină
risipa.
V.M.: Ce i-aţi spune ministrului român de
finanţe?
Tonio
Borg: I-aş spune că sănătatea nu este doar de competenţa ministrului sănătăţii,
ci este ceva care trebuie luat în considerare de toţi miniştrii. Fie că este
vorba de ministrul justiţiei, în chestiuni de discriminare, sau de cel de finanţe.
Desigur că un ministru de finanţe are de îndeplinit o sarcină foarte dificilă
în această perioadă: toată lumea vrea mai mult, dar nimeni nu vrea să
cheltuiască, nimeni nu vrea taxe, se doreşte tăierea cheltuielilor. Însă este
nevoie de investiţii în sănătate dacă vrei să atingi un anumit standard minim. Şi
trebuie să investeşti în tehnologii moderne dacă vrei să economiseşti mai mult.
Şi asta ar fi o veste bună pentru un ministru de finanţe. Sănătatea este o
oportunitate.
V.M.: În România ultimilor ani,
responsabilităţile pentru sistemul medical au început să fie transferate de la
nivelul guvernului naţional la nivel local. Vedeţi asta ca pe un dezavantaj sau
un avantaj?
Tonio
Borg: Nu cred că există interferenţe. Sunt ţări precum Spania sau Germania
unde sănătatea este în mâinile regiunilor. Nu poţi critica aşa ceva. Dar la
nivelul Uniunii Europene noi discutăm desigur cu guvernele naţionale. Sigur,
încurajăm discuţiile cu regiunile, dar guvernele naţionale sunt cele care
trebuie să-şi îndeplinească angajamentele. Structura internă regională sau
locală este de competenţa statelor membre.
V.M.: O ultimă întrebare referitoare la
conferinţa despre inegalităţile în sănătate în cadrul UE la care aţi participat
la Bruxelles. De ce printre participanţi nu există niciun reprezentant oficial
al Ministerului Sănătăţii din România, dat fiind că inechitatea e o problemă
mare pentru România?
Tonio
Borg: Nu ştiu. Ne vom interesa de ce. Probabil că Guvernul român trebuie să
vă răspundă la această întrebare. Dar, dincolo de participarea la conferinţă,
noi suntem disponibili întotdeauna pentru consultanţă. Am format un comitet de
experţi la nivelul Comisiei pentru a oferi voluntar consultanţă gratuită oricărui
guvern care o solicită referitor la sustenabilitatea sistemului medical. Aşadar,
încurajez România, dar şi alte state membre, să solicite această expertiză.