Acasă » ACTUALITATE » Știri
Controlul HTA: o marotă?
Dr. Alexandru TRIFAN
vineri, 15 iunie 2012
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii,
hipertensiunea arterială determină 13% din totalul deceselor într-un an. Afecţiunile
cardiovasculare se înscriu cu peste 4,3 milioane de decese anual. Boala
coronariană rămâne principala cauză fatală, anual pierzându-şi viaţa din acest
motiv 1,9 milioane de persoane. Accidentul vascular cerebral este vinovat
pentru alte 500.000 de decese.
Se consideră că durata vieţii ajustată în
funcţie de incapacitate (DALY’s – Disability-adjusted
life years), produsă de hipertensiunea arterială, totalizează 92 de
milioane de ani, fapt care numai în Uniunea Europeană determină un cost de 192
de miliarde de euro anual.
Specialiştii susţin că pentru fiecare creştere
cu 20 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice sau cu 10 mm Hg a tensiunii
arteriale diastolice, riscul cardiovascular se dublează. Scăderea valorii
tensiunii arteriale poate reduce la jumătate riscul apariţiei insuficienţei
cardiace, diminuează cu 35–40% probabilitatea instalării unui atac cerebral şi
cu 20–25% pe cea a infarctului miocardic. Hipertensiunea arterială reprezintă o
problemă semnificativă de sănătate publică şi în România, 40% din populaţia
adultă suferind de această boală, procent superior celor observate în alte ţări
europene.
Industria farmaceutică vine în sprijinul
pacienţilor hipertensivi prin realizarea unui nou medicament, o combinaţie în
doze fixe de olmesartan şi amlodipină. Ţinta tratamentului o reprezintă scăderea
valorilor tensionale la ţintele recomandate – 140/90 mm Hg respectiv 130/80 mm Hg
pentru pacienţii cu diabet zaharat. În cazul majorităţii covârşitoare a pacienţilor,
controlul eficace al tensiunii arteriale nu poate fi realizat decât printr-o
combinaţie de cel puţin două medicamente.
Într-o conferinţă de presă desfăşurată
miercuri, 6 iunie a.c., Terapia Rambaxy a prezentat produsul rezultat din
asocierea dintre olmesartan şi amlodipină într-o singură tabletă cu
administrare orală o dată pe zi. A luat cuvântul mai întâi dl conf. dr. Şerban Bălănescu, arătând că
antagoniştii receptorilor angiotensinei II (sartanii) sunt antidepresive
eficiente şi cu profil de siguranţă favorabil. Rata de întrerupere a
tratamentului în funcţie de clasa de medicamente antihipertensive la 100 de
pacienţi, corespunzătoare lor, este de peste patru ori mai mică decât în cazul
diureticelor, de peste două ori mai mică decât în cazul betablocantelor şi cu
25% mai scăzută decât în cazul inhibitorilor de enzimă de conversie a
angiotensinei. Potrivit studiilor existente, din grupa sartanilor, olmesartanul
asigură cea mai bună complianţă a pacienţilor la tratament şi scade cel mai
mult valorile tensionale.
Dl prof.
dr. Dragoş Vinereanu a subliniat beneficiile datorate combinaţiei dintre
cele două hipertensive, amlodipină şi olmesartan. Prin modul de acţiune complementar
al celor două molecule se scad cu până la 54% edemele asociate monoterapiei cu
amlodipină – una dintre cauzele pentru care pacienţii renunţă frecvent la
tratament. Olmesartan are un efect antihipertensiv eficient, efecte clinice
dovedite de protecţie vasculară (antiaterosclerotice, antiinflamatoare),
previne apariţia microalbuminuriei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2,
oferind protecţie renală. Un beneficiu suplimentar ar putea avea pacienţii cu
HTA şi rigiditate arterială crescută, cum ar fi vârstnicii, diabeticii, pacienţii
cu sindrom metabolic.
