Jumătate
din copiii din ţara noastră trăiesc în mediul rural, unde există un grup
vulnerabil, alcătuit din cei provenind din familii sărace. Fundaţia World
Vision România a lansat raportul „Bunăstarea copilului în mediul rural, 2014“,
ce are la bază studiul realizat pe un eşantion reprezentativ de 2.774 de gospodării,
din 105 comune, în perioada decembrie 2013 – ianuarie 2014. Cercetarea a
utilizat instrumente cantitative (chestionare, teste) şi calitative (ghid
focus, ghid interviu) şi a urmărit
dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic, intelectual, spiritual şi emoţional,
cu aspecte legate de sănătate, nutriţie, educaţie, acoperirea nevoilor
materiale, protecţie, participarea la luarea deciziilor în familie şi
comunitate, nivelul psihologic ş.a.
Deşi,
comparativ cu cel precedent (realizat în 2012), actualul studiu arată reducerea
numărului de familii care declară că se descurcă greu sau foarte greu cu
venitul realizat, de la 75,8% la 66,1% şi
creşterea cu 8% a numărului de gospodării cu acces la utilităţi, el relevă
totodată faptul că mulţi copii nu sunt hrăniţi corespunzător, nu au acces la
servicii medicale, abandonează şcoala, sunt nevoiţi să muncească, au dificultăţi
în a ajunge la şcoală, au comportamente de risc pentru sănătate, suferă
abuzuri. Astfel, o optime din copiii cuprinşi în studiu merg uneori sau mereu
la culcare flămânzi, în creştere cu 2% faţă de 2012; o cincime din copiii cu
vârsta 0–5 ani nu au fost la medic în
ultimul an; 2,3% din familiile intervievate au declarat că în ultimul an au cel
puţin un copil care a abandonat şcoala. 20% din copiii studiaţi muncesc, iar
12,5% absentează de la şcoală pentru a munci în gospodărie; unul din cinci
copii merge pe jos peste o oră până la şcoală; unul din 13 copii cu vârsta
între 12 şi 18 ani a fumat cel puţin o dată, iar unul din cinci a consumat băuturi
alcoolice. 16% din părinţi au declarat că sunt adepţii pedepselor corporale.
Raportul
propune ca statul să adopte măsuri de egalizare a şanselor pentru copiii
vulnerabili din mediul rural, pentru: reducerea sărăciei; garantarea verificării
periodice a stării lor de sănătate şi consilierea părinţilor cu privire la
importanţa nutriţiei şi a vaccinării; educaţia parentală, cu responsabilizarea
privind drepturile copilului; colaborare între sistemul de educaţie şi cel de
asistenţă socială pentru a asigura dreptul la educaţie; crearea de servicii
socio-educaţionale integrate la nivelul fiecărei comunităţi.
