Newsflash
Știri

Credința politicienilor în știință

de Alexandra NISTOROIU - aug. 29 2016
Credința politicienilor în știință
   Să așteptăm ca politica științei să devină o temă de dezbatere în campaniile electorale din România ar necesita chiar mai multă naivitate decât să așteptăm ca la alegeri să nu participe condamnați penal. Între timp, tragem puțin cu ochiul peste ocean, să vedem cum ar putea arăta știința așezată pe agenda electorală. Până și într-o campanie atât de imprevizibilă cum este bătălia pentru alegerile prezidențiale în Statele Unite, în ringul căreia au rămas doi candidați total diferiți și în ceea ce privește respectul față de știință și cercetare, măsura în care au inclus subiecte din zona științei în programele lor, precum și discursul public vizavi de subiecte „controversate“ precum încălzirea globală, știința ajunge greu în dezbateri și numai împinsă de actorii „grei“ din comunitatea științifică.
    Candidații americani nu se grăbesc să pună în topul listei de subiecte de campanie chestiuni precum reforma sănătății mintale, vaccinurile sau microbii multirezistenți. Adesea, și ei, și jurnaliștii sau moderatorii dezbaterilor sar cu totul peste astfel de teme. Dar, pentru al treilea ciclu electoral consecutiv, principalele organizații de știință și instituții academice din SUA, grupate în platforma ScienceDebate.org, cer candidaților o dezbatere dedicată exclusiv celor mai importante subiecte din știință, inginerie, sănătate și mediu. Cel mai probabil nu se va întâmpla nici de această dată, așa că petenții au reușit să filtreze o listă de 20 de întrebări (din patru sute propuse de membrii celor 56 de organizații implicate) și le cer prezidențiabililor să răspundă în scris. Răspunsurile lor pot ajuta electoratul să aprecieze în ce măsură un candidat plănuiește să folosească informația științifică pentru a lua deciziile importante la Casa Albă, a explicat Marcia McNutt, președinta Academiei naționale de științe, pentru Washington Post. Rush Holt, CEO al American Association for the Advancement of Science (cea mai mare societate științifică multidisciplinară din lume și editor al revistei Science), speră că demersul lor va încuraja jurnaliștii și votanții să pună presiune pe candidați în următoarele luni, pentru ca aceștia să își detalieze pozițiile față de cele mai importante subiecte din sfera științei.
    În 2008, democratul Barack Obama și republicanul John McCain, respectiv Obama și Mitt Romney în 2012 au furnizat răspunsuri în scris la întrebările adresate de ScienceDebate.org. Sunt interesant de studiat influențele ideologice asupra unor teme precum cercetarea folosind celule stem, sursele de energie, explorarea spațiului cosmic sau încălzirea globală.
    Să obțină răspunsuri din partea candidaților este o sarcină relativ facilă, dacă privim situația prin comparație cu ce s-ar întâmpla într-o țară ca România, unde problemele legate de știință lipsesc cu desăvârșire de pe agenda publică. Societatea americană însă este una care, prin tradiție, se mândrește să asigure leadership global în domeniul științei și nu numai. Iar atunci când se vorbește despre cercetare, nu se vorbește despre fabrica de doctorate plagiate, ci despre subiecte „tari“ precum folosirea liniilor de celule stem embrionare, problema resurselor de apă, modificarea genomului uman, sănătatea mintală sau chiar integritatea cercetătorilor (amestecul politicului în cercetare). Un sondaj publicat în octombrie 2015 de ScienceDebate.org arăta că nu mai puțin de 87% din americani considerau că este important ca un candidat să înțeleagă felul în care știința poate ajuta în politicile publice. Sondajul publicat în săptămâna anunțării premiilor Nobel mai arăta și că 77% din americani cred că politicile publice ar trebui să fie bazate pe „cea mai bună știință disponibilă“.
    În ciuda acestui aparent copleșitor sprijin din partea publicului, rămâne dificil să aduci știința pe agenda electorală. Un motiv este că oamenii nu votează stimulați de ceea ce cred despre știință ca întreg, ca subiect de sine stătător. Influența pe care o exercită felul în care își regăsesc opiniile despre știință în cele enunțate de candidați nu este așa de mare ca în cazul legislației privind avortul sau controlul armelor. După cum explică Lawrence Krauss (un celebru fizician american și cofondator alScienceDebate.org), votanții pot să nu fie deloc de acord cu candidații în anumite controverse științifice (reale sau nu), fără ca asta să fie ceea ce determină cui vor acorda votul, așa că nu de puține ori în campanie candidații sunt liberi să distorsioneze știința, fără să fie sancționați de public. Să luăm exemplul neurochirurgului Ben Carson, care a intrat anul acesta în competiția republicanilor pentru poziția de candidat la președinție. A fost criticat mult mai sever de media și electorat pentru ignoranța sa pe tema politicii externe, decât pentru faptul că el e convins că Pământul ar avea doar șase mii de ani vechime, că Big Bangul și evoluția sunt lucrătura diavolului și că Dumnezeu nu îi va permite climei să se schimbe.
    Abia după ce republicanii și democrații și-au anunțat în iulie candidații nominalizați, în cadrul convențiilor naționale, știința a început să își croiască drum spre lumina reflectoarelor în campania pentru alegerile prezidențiale. Deși nici Donald Trump, nici Hillary Clinton n-au scos în față o problemă centrală vizând cercetarea, cei doi și echipele de campanie au început să își definească mai clar pozițiile față de educație, cercetare biomedicală și alte teme de interes pentru comunitatea științifică. Cum era de așteptat, încălzirea globală este unul dintre puținele subiecte științifice aflate în prim-planul campaniei – în parte datorită nemulțumirilor furioase ale republicanilor cu privire la legislația impusă de Obama, menită să limiteze emisiile de gaz cu efect de seră de la centralele electrice, automobile și industria de petrol și gaze. Propunerile lui Clinton cu privire la climă și energie merg pe linia inaugurată de actualul președinte, vizând continuitate. În schimb, într-un memorabil discurs ținut la 26 mai, Trump a promis că va înlătura reglementările „totalitariste“ ale lui Obama și că va retrage SUA din acordul de la Paris. Trump, care a declarat în repetate rânduri că nu crede în dovezile științifice privind încălzirea globală, a spus și că mandatul său se va concentra „pe problemele de mediu reale, nu pe cele inventate“.
    Întrebările care au fost adresate de ScienceDebate.org depășesc cu mult această temă, atingând subiecte precum investițiile în cercetare și dezvoltare, planurile pe termen lung privind asigurarea resurselor energetice, felul în care sunt predate în școli matematica și științele, dar și campaniile de sănătate publică menite să reducă fumatul sau condusul sub influența alcoolului. Tot la capitolul sănătate publică, prezidențiabilii sunt întrebați ce au de gând să facă pentru a reduce suferința umană și costurile economice asociate bolilor psihice (care dau Americii o factură anuală de peste trei sute de miliarde de dolari), cum vor susține știința pe care se bazează vaccinurile și importanța acestora pentru sănătatea publică, dată fiind tendința de scădere a acoperirii vaccinării, precum și cum vor lucra cu cercetătorii, medicii și companiile farmaceutice pentru a combate îngrijorătoarea creștere a dependenței de opioide.
    Să descifrezi viziunea lui Trump pe importante probleme științifice e aproape imposibil, dat fiind stilul improvizat și neglijent al campaniei sale populiste, explică jurnalistul Jeff Tollefson în revistaNature. Adesea a părut mai preocupat să provoace și să ironizeze restul clasei politice decât să își enunțe propriile opțiuni asupra unor politici sau altora. Prin contrast, echipa de campanie a lui Clinton s-a consultat cu zeci de oamenii de știință pe numeroase teme, incluzând sănătatea, educația și mediul.
    În discursul de acceptare a nominalizării din partea partidului său, Hillary Clinton a rostit fraza: „I believe in science“, după care a râs stânjenită, pe fond de aplauze la fel de stânjenite. În 2016, să îți mărturisești credința în știință nu ar trebui să fie o declarație politică. Nu ar trebui să ajute la diferențierea candidaților. Dar aici se ajunge când personajul aflat de cealaltă parte a bătăliei electorale este și rezultatul unor ani buni în care republicanii au atacat orice dovezi științifice care contraveneau ideologiei lor. Trump s-a putut apropia atât de mult de perspectiva de a-și petrece următorii patru ani în Casa Albă numai fiindcă tradiția antiintelectualismului la republicani îi face pe votanții lor ținte mai ușoare. Până la urmă, când ți se spune constant că încălzirea globală sau evoluționismul ar fi minciuni, e mult mai probabil ca în timp să accepți orice fel de alte nonsensuri din gura unui candidat la președinție.
    În România, disprețul unor politicieni față de știință are o cu totul altă culoare. Politicienii noștri proeminenți (încă) nu atacă un consens științific fiindcă îl găsesc periculos pentru interesele lor economice. Ai noștri – unii dintre ei – dinamitează însăși ideea de cercetare științifică atunci când își flutură în CV doctorate obținute fraudulos, de care țin cu dinții mult după ce furtul a fost dovedit. În iunie 2012, revista Nature scria despre plagiatul premierului de-atunci. Abia luna trecută, la patru ani distanță, Victor Ponta a rămas, în sfârșit, fără titlul de doctor. Până să discutăm teme grele în campaniile pentru alegerile parlamentare, precum integritatea științifică, prioritățile de finanțare a cercetării, fundamentarea științifică a politicilor de sănătate publică, avem nevoie și de o comunitate academică suficient de puternică pentru a se face auzită. Iar o comunitate academică suficient de puternică s-ar fi făcut auzită cu adevărat și în privința politicienilor plagiatori, în vreme ce „consemnul“ de până acum pare să fi fost discreția.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe