O trecere în revistă a progreselor
legislative în domeniul controlului tabagismului dovedeşte în continuare ce
departe suntem de lumea europeană.
Din 2006, Belgia
a interzis fumatul în toate spaţiile închise; fumatul era permis doar în
anumite spaţii închise cu destinaţie specială în acest sens, iar angajatorii nu
aveau obligaţia creării unor asemenea spaţii la locul de muncă. Din 2007, aceeaşi
ţară a permis fumatul în restaurante în camere separate unde nu se serveşte
nici mâncare, nici băutură. Barurile şi cafenelele nu au fost afectate de
interdicţie la acel moment, dar aveau obligaţia de a asigura un spaţiu pentru
nefumători şi o ventilaţie corespunzătoare. În 2011, a interzis fumatul în
toate spaţiile publice închise inclusiv cafenele, baruri, cluburi. Fumătorii au
dreptul să fumeze în spaţii special amenajate unde nu se serveşte mâncare sau băutură.
În Cipru, legea interzice fumatul în spaţiile publice; spaţii speciale
destinate fumatului pot fi introduse în fiecare bar, restaurant sau club, cu
condiţia să existe ventilaţie corespunzătoare. În Cehia, din 2007 a fost limitat fumatul în spaţiile publice;
barurile, restaurantele şi alte locuri publice trebuie să asigure încăperi
special amenajate pentru fumători. În Danemarca, din 2007 fumatul este interzis în
transportul public şi la locul de muncă; în baruri şi cafenele, este permis cu
condiţia ca acestea să aibă mai puţin de 40 m2 şi să nu servească
mâncare. Suprafaţa de 40 m2 nu include barul, spaţiul destinat barului, toaleta,
garderoba sau scările. În Anglia, din
2007 fumatul a fost interzis din toate spaţiile publice închise. În Finlanda, din 2007, fumatul este
interzis în toate spaţiile închise, indiferent de tip. În barurile, restaurantele,
cafenelele respectiv cluburile din Estoniaeste interzis fumatul. Există o excepţie reprezentată de existenţa unor spaţii
separate, închise, ventilate în astfel de locaţii în care fumatul este permis.
În Franţa, din 2008 fumatul este interzis în spaţiile publice,
incluzându-se aici barurile şi restaurantele. În Germania, statele federale au căzut de acord asupra interzicerii
fumatului în restaurante şi baruri, cu precizarea că se pot crea camere
separate pentru fumat.
Din 2010, Greciaa interzis fumatul în baruri, restaurante, cafenele, mijloacele de
transport în comun, cu precizarea că nu sunt permise camerele speciale pentru
fumat. Din 2012, în Ungaria fumatul
în spaţiile publice este interzis. Legislaţia italiană prevede interzicerea fumatului în spaţiile publice, cu
precizarea că sunt permise spaţii închise special amenajate pentru fumat cu
ventilaţie corespunzătoare. În Luxemburg,
fumatul în spaţii publice închise este interzis, dar pot fi amenajate spaţii
speciale pentru fumat care să nu fie mai mari de 25% din suprafaţa totală a
localului. La locul de muncă, angajatorul are obligaţia de a lua toate măsurile
astfel încât angajatul să nu fie afectat de pe urma fumatului pasiv. În Olanda, fumatul este interzis în spaţiile
publice închise, inclusiv restaurante, cafenele, baruri, cluburi. Barurile mici
şi cafenele care nu au angajaţi sunt exceptate de la prevederile legii cu condiţia
afişării unui semn prin care clienţii sunt anunţaţi că în spaţiul respectiv se
fumează. În Norvegia, legislaţia interzice fumatul în baruri, restaurante dar la
locul de muncă se permite fumatul în spaţii special amenajate. În Polonia, din 2010 este interzis fumatul
în spitale, instituţii educaţionale, locuri de muncă, mijloacele de transport,
baruri şi restaurante (cu precizarea că dacă există mai multe camere, una poate
fi destinată fumătorilor, dar trebuie să fie închisă şi să aibă ventilaţie
corespunzătoare), centre culturale, mijloace de transport, stadioane, locuri de
joacă pentru copii. În Spania, din
ianuarie 2011 fumatul este interzis în baruri, restaurante, discoteci,
cazinouri, aeroporturi, precum şi în spaţiile în aer liber cum sunt locurile de
joacă pentru copii. Numai hotelurile au voie să permită ca 30% din camerele lor
să fie destinate fumătorilor. În Suedia, la majoritatea locurilor de muncă şi
în toate barurile, restaurantele, cluburile de noapte nu este permis fumatul.
Legea prevede posibilitatea creării unor spaţii separate ventilate pentru fumători,
dar mai puţin de 2% din unităţi au optat pentru o asemenea soluţie. Exemplele
pot continua.
Noi în schimb ne-am specializat în
tergiversarea legilor, în amânarea lor, în găsirea a tot felul de tertipuri de
neaplicare a lor. Ce să mai vorbim de controlul celei actuale?! Poate că acum,
când se înmulţesc iniţiativele pentru o lege care să protejeze real nefumătorul,
vom vedea că şi la noi, codaşii Uniunii Europene, lucrurile se vor mişca.