Trebuie să recunosc că numărul 27 al publicaţiei Plai străbun, care se subintitulează „magazin pentru românii din lumea întreagă“, mi-a atras atenţia mai mult decât altădată. De cum l-am deschis, în ideea de a spicui pentru cititorii noştri câteva articole, am fost interesată de un interviu pe care l-a acordat Anamaria Beligan. Ca interlocutor a avut-o pe dr. Mariana Beliş, care a reuşit să o „descoasă“ jurnalistic, astfel încât să aflăm că drumul vieţii, ales de ea însăşi, a fost în Australia, acolo unde trăieşte acum şi a însemnat o mare binecuvântare pentru ea. Cele două motive ale emigrării – realitatea socială, istorică, geografică umilitoare şi permanentul statut de „fiică de personalitate“ – au fost atât de puternice, încât în 1982 a părăsit ţara. Acum este un om realizat care, peste mări şi ţări, are o familie frumoasă, s-a împlinit profesional şi, deşi vizitează des România, îi cunoaşte schimbările, o consideră încă o ţară „batjocorită de o neo-nomenclatură cu rădăcini securist-mafiote, pe fondul unei lipse endemice de cultură democratică“. Festivaluri diverse (operetă, muzică simfonică etc.), lansări de carte, concerte aniversare despre sau cu români sunt subiecte care împlinesc acest număr. Şi pentru că am avut în prim-plan interviul, vă recomand şi dialogul dintre două personalităţi – Stela Popescu şi soprana Silvia Voinea, despre destinul celei dintâi.