Am ajuns, în sfârşit, la incitantul „Dicţionar
francez-român pentru traducători“, o apariţie singulară la noi în ţară. Cu
certitudine, Dicţionarul m-a
stimulat, probă fiind cele patru articole anterioare, care sper să nu treacă
drept pure divagaţii. Utile ar mai merge şi pentru că am ajuns inclusiv la
aspecte de traductologie medicală. Neignorând – aş zice dimpotrivă –
terminologia medicală engleză. Consecvent, şi în acest ultim articol, semnalez
un titlu: Galina Bejenaru, Vasile Bejenaru, Viorica Năstase – „Dicţionar
explicativ francez-român de medicină şi biologie“, Edit. Dosoftei, Iaşi, 2000.
O lucrare excepţională, imposibil de numerizat, credeţi-mă, din cauza (se
potriveşte şi datorită) relaţiei complexe termeni–expresii–definiţii şi
trimiteri. Paradoxal, acest dicţionar de neînlocuit mai zace prin librării sau
anticariate.
De acum înainte, mă refer la Dicţionarul declanşator al serialului.
Pe net n-am găsit decât o scurtă prezentare inspirată de prefaţă cărţii. Este
semnalată doar o ediţie pdf, dar, după
încercarea de accesare, am obţinut un ... Oops!
O recenzie scrisă de un lingvist conţinea desigur repere utile. Cu regret, rămân
la subiectivitatea proprie, un pic dezamorsată de dicţionarita mea (cronică, nu
ştiu dacă se potriveşte sufixul – oză).
Prefaţa Dicţionarului se încheie optimist:
„Cu bucurie, autorii“. Pe lângă autorii coordonatori – Adrian Cristea şi Alin
Cristea –, au colaborat, ca redactori-corectori, Raluca Filioreanu, Daniela
Chiriluş, Adriana Chiţu, Laura Dénes, Dana Lefter şi Raluca Andreea Muntean,
precum şi 12 redactori. Implicarea unui grup atât de numeros este firească
pentru o lucrare de asemenea anvergură.
Revin
la Prefaţă, în care se află multe
informaţii utile. Mai întâi, în relaţie cu geneza Dicţionarului: autorii provin din medii diferite (alături de numele
acestora, erau necesare însă precizări cu privire la provenienţă, rang didactic
sau ştiinţific). Citez: „Contribuţia fiecăruia a fost esenţială; sunt cu toţii
foarte tineri şi s-au folosit din plin de libertatea de a utiliza o limbă română
vie, actuală“. O nedumerire: lucrarea e destinată traducătorilor din franceză
în română. Şi atunci... cu franceza cum stăm? Se mai menţionează „sprijinul
colegilor, al prietenilor, al multor studenţi şi elevi, care, cu multă bunăvoinţă,
au analizat părţi din dicţionar şi, prin sugestiile lor, ne-au ajutat să dăm
materialului o formă cu adevărat abordabilă şi prietenoasă“. Autorii mulţumesc
de asemenea „tuturor facultăţilor şi secţiilor Universităţii Transilvania
pentru sprijinul acordat pe întreaga durată a lucrului, cu precădere catedrei
de limbi străine şi secţiei de limbi moderne aplicate a Facultăţii de Litere“.
Urmează un aliniat ce poate stârni invidia (pozitivă) a autorilor rătăciţi şi
subminaţi de teribila cenzură economică: „Suntem onoraţi de asemenea de
ajutorul primit de la colaboratorii şi cursanţii noştri din numeroase firme braşovene
şi de la Alliance Française“.
Rămânem tot la Prefaţă, în care se află incluse afirmaţii interesante asupra
rostului şi calităţilor Dicţionarului.
Un citat despre rost: „În fapt, traducătorii profesionişti colaborează foarte
strâns cu specialiştii pentru care efectuează traduceri. Este realmente
important pentru traducătorii profesionişti să ţină pasul cu ritmul halucinant
în care intră termenii noi – de specialitate în limbă. Cei care introduc
termeni noi în limbă, odată cu noile tehnologii de specialitate. Între aceste
două categorii de traducători nu există o punte de legătură concretă. Dicţionarul
pentru traducători se adresează în mare măsură utilizatorilor de orice nivel şi
din orice domeniu şi este adaptat nevoilor specifice ale fiecăruia“. Dacă-i aşa,
ferice de posesorul Dicţionarului pentru
traducători, fără pic de ironie sau intenţie de vexaţiune (franţuzism,
utilizat din proprie iniţiativă).
Să ajungem la paragraful asupra calităţilor
cărţii: „Dicţionarele de dimensiuni mici şi mijlocii ne-au făcut să visăm la un
dicţionar care să le cuprindă pe toate, care să fie complet. Am pornit la drum
cu îndrăzneală şi cu convingerea că este un lucru care se poate face. Dicţionarul
acesta mare însă, ne-a făcut, dimpotrivă, să înţelegem contrariul. Niciun
traducător şi niciun dicţionar nu poate să ştie sau să cuprindă totul. Pentru a
fi competitivi şi pentru a ţine pasul cu ritmul schimbărilor din zilele
noastre, trebuie doar să vrei mereu să ştii mai mult. Am încheiat acest dicţionar
cu mult înainte cu el să fie terminat: am ajuns la 250.000 de termeni şi
aproximativ un miliard de sensuri. În încredinţarea traducătorilor (cu sau fără
diplomă) de toate nivelurile, pe care îi invităm să devină autori alături de
noi. Atunci când vor descoperi termeni care lipsesc din Dicţionar sau pasaje cu ajutorul Dicţionarului, sunt rugaţi să ne trimită completările, sugestiile
sau întrebările lor pentru a le discuta şi înţelege împreună“. O mărturisire
surprinzătoare. De o sinceritate fără margini, dar riscantă dacă îl cităm pe
Grácian (Baltasar Gracián y Morales, 1601–1658, scriitor spaniol): „Cei sinceri
sunt iubiţi, dar înşelaţi“. Un adevăr etern? Mai bine, mai sigur, să ne îndreptăm
către Alain Rey, number one al dicţionarelor
franceze contemporane. Autor, printre altele, al încântătorului Dictionnaire amoureux des Dictionnaires (Éd.
Plon, Paris, 2011, 1.000 pp.). Din cuprinzătorul articol Dictionnaire (pp. 307–316), aleg doar un citat, reprodus netradus
(pentru frumuseţea limbii şi prevenirea alterării prin traducere). „Dictionnaire: la chose? De moins en moins
aisée à définir: pas même un «livre», aujourd’hui puisqu’il en prolifère sur la
Toile, en ligne, hors ligne, entre les lignes, en cédés plus ou moins rom...
Donc, une liste? Un catalogue? Pas toujours. Alphabétique? Ho, ho, et les
chinois, et les dicos d’ancien égyptien, par hiéroglyphes? Et les dictionnaires
«d’idées», où les mots sont les cibles? Que reste-t-il de nos chers
dictionnaires? De collectionner des signes, pas seulement des «mots», et de
répertorier des sens. Et l’on eu vient à ceci, qui est dans le mot
dictionnaire: un répertoire de manières de dire.“ Să nu ne înşelăm: Alain
Rey nu crede în cântecul de lebădă al dicţionarelor.
Am o idee prin care aş putea înviora acest
final de serial. Citatul de mai sus s-ar potrivi de minune cu o probă la
examenul de traducători din franceză în română. Încerc une astuce, utilizând pentru traducerea unor cuvinte tipice franţuzeştiDicţionarul autorilor braşoveni.
Încep cu Toile: la pag. 1578 găsesc toile, s.f., cu sensul principal pânză, ţesătură,
dar şi cu multe alte sensuri. Dicţionarul „promovează“ proba prin precizarea: toile (cu maj.) deci Toile – Internet. Iată o sintagmă din
citat greu traductibilă: „en cédés plus ou moins rom“. În dicţionar găsesc doarCD m. (info., abs. Compact Disc) compact disc (marcă
înregistrată) (p. 214).
Privind superficial în corpul Dicţionarului, constat traducerea corectă
a principalilor termeni din informatică, păstraţi în franceză cumva în opoziţie
cu limba informaticii – engleza.
Nu mai este spaţiu, măcar pentru câţiva
termeni medicali. Să remarc o intrare reuşită: maladie. Altminteri, rămân eterne cuvintele lui Terentianus Maurus: „Habent sua fata
libelli“.
