Epidemia
de febră hemoragică Ebola din Africa evoluează într-un ritm periculos, iar
ţările cel mai grav afectate – Guineea, Liberia şi Sierra Leone – se străduiesc
să facă faţă situaţiei, în pofida fragilităţii sistemelor de sănătate,
compromise sever şi cu capacităţi reduse de răspuns. Conform celor mai recente
statistici OMS, numărul total al cazurilor (confirmate, probabile şi suspecte)
din ţările vest-africane era de 3.069, din care 1.552 de decese. La 30 august,
ministerul sănătăţii din Senegal a prezentat detaliile primului caz de infecţie
cu virusul Ebola confirmată în ţară. Până la 3 septembrie, în afară de
cazul-index, nu a mai fost consemnat niciun altul. Ne confruntăm, după toate
datele, cu cea mai mare epidemie de Ebola înregistrată vreodată. În paralel, o
epidemie separată a fost consemnată în Republica Democrată Congo.
La
28 august, OMS a emis un ghid menit să orienteze coordonarea acţiunilor
internaţionale de răspuns la epidemie, pentru eradicarea virusului pe plan
mondial în următoarele şase-nouă luni şi managementul rapid şi eficient al
noilor cazuri de infecţie. În următoarele trei luni, OMS şi partenerii săi îşi
propun inversarea tendinţei de creştere a numărului de infecţii, în ţările cu
transmitere intensă: Liberia, Sierra Leone, Guineea. În ţările cu transmitere
localizată, izolată, se va încerca oprirea transmiterii în cel mult opt
săptămâni de la identificarea cazului-index. Ghidul va servi drept cadru de
lucru pentru definirea unor planuri operaţionale mai detaliate. Priorităţile
subliniate sunt: nevoia de centre de tratament şi management, mobilizarea socială,
înmormântarea în siguranţă a celor decedaţi de Ebola. În completarea acestui
ghid, ONU dezvoltă o platformă operaţională menită să faciliteze servicii
esenţiale: alimente şi alte provizii, rezerve de apă şi materiale sanitare,
îngrijire medicală primară ş.a.
Coincidenţa celor două epidemii
La 26
august, ministerul sănătăţii din Republica Democrată Congo a notificat OMS de
existenţa unei epidemii de Ebola în provincia Ecuador. Rezultatele secvenţierii
virusului din mostrele prelevate în regiune au identificat tulpina Zair, strâns
înrudită cu cea din epidemia din 1995, din Kikwit (Congo). Tulpina Zair este
indigenă în această ţară. Primele consemnări ale virusului Ebola datează din
1976, în epidemii aproape simultane, în Congo (pe vremea aceea Zair) şi Sudanul
de Sud (pe atunci Sudan). Rezultatele caracterizării virusului şi ale
investigaţiei epidemiologice arată că epidemia din Congo este independentă de
cea din vestul Africii. Peste 50 de persoane erau infectate la 2 septembrie,
din care 31 au decedat.
Izolare şi stigmatizare
Pe
lângă problemele medicale, comunităţile afectate se confruntă şi cu povara
izolării şi a stigmatizării, au explicat reprezentanţii OMS şi ai ONU, într-o
conferinţă de presă susţinută la 2 septembrie, în Washington. Mulţi pacienţi nu
se adresează la timp instituţiilor medicale, fie din teamă, fie din lipsă de
încredere în posibilitatea de a primi tratament. Zonele în care au fost impuse
măsuri stricte de carantină au ajuns să semene cu nişte închisori, oamenii nu
reuşesc să mai ajungă la serviciu şi accesul la alimente e dificil. În plus,
restricţiile de zbor impuse de companiile aeriene izolează şi mai mult aceste
regiuni şi îngreunează eforturile organizaţiilor nonguvernamentale şi primirea
de sprijin extern. Reprezentanţii OMS declară că restricţiile ar trebui să se
aplice doar persoanelor infectate şi celor care au intrat în contact cu
aceştia, nu tuturor locuitorilor statelor afectate.
Pe urmele virusului, cu instrumentele genomicii
Înainte
de epidemia în Africa de Vest, echipe de cercetători americani colaborau deja
cu laboratoare din Sierra Leone şi Nigeria pentru a analiza genomul şi a
dezvolta teste de diagnostic pentru virusul febrei Lassa. În februarie 2014,
aceste echipe şi-au schimbat direcţia de cercetare. Într-un studiu publicat
recent în Science, echipa raporta
rezultatele secvenţierii genetice complete a 99 de mostre de virus Ebola
obţinute de la 78 de pacienţi din Sierra Leone. Echipa condusă de Pardis
Sabeti, cercetător la Institutul naţional de sănătate din SUA (NIH), Harvard şi
MIT, din care cinci cercetători au căzut victime epidemiei până la apariţia
articolului, a realizat o analiză genomică sofisticată, arătând că actuala
epidemie cel mai probabil a pornit acum mai puţin de un an, de la o singură
persoană, după înmormântarea unui vindecător tradiţional din Guineea,
răspândindu-se apoi spre Sierra Leone şi alte ţări.
Este posibil
ca tulpina virusului Ebola responsabilă de epidemia din vestul Africii să fi
evoluat din tulpina ce a cauzat epidemia din Africa Centrală în 2004, care a
suferit modificări în 400 de regiuni ale genomului. Observaţiile indică faptul
că unele teste de diagnostic folosite azi ar putea da greş, în cazul unor
astfel de modificări genetice, indicând rezultate fals-negative la persoane
infectate. Profilarea genetică realizată de echipa lui Sabeti face posibilă
îmbunătăţirea metodelor de diagnostic, dar va fi nevoie de o continuă
secvenţiere genomică, pentru că virusul va evolua pe parcursul epidemiei.
Rămâne de văzut dacă aceste schimbări genetice influenţează viteza cu care se
propagă epidemia sau severitatea bolii.
Medicament testat pe primate
Testarea
pe primate a tratamentului cu ZMapp, pentru Ebola în fază avansată, face
obiectul studiului publicat în Nature,
la 29 august, de o echipă de cercetători din Canada, SUA şi China. Cercetarea a
arătat că Zmapp, o optimizare a două cocktailuri de anticorpi monoclonali deja
existente – MB-003 şi ZMAb – poate salva cu o eficienţă de 100% maimuţele la
care a fost administrat, dacă tratamentul este iniţiat în primele cinci zile
de la declanşarea simptomelor. Temperatura înaltă, viremia, modificări ale
hemoleucogramei şi în biochimia serului au fost sesizate la majoritatea
animalelor înainte de începerea intervenţiei cu ZMapp. Studiul a arătat că
evoluţia bolii avansate poate fi inversată până la vindecarea completă.
ZMapp reacţionează încrucişat cu varianta din Guineea a virusului Ebola, depăşind
eficacitatea oricărui alt tratament descris până în prezent pentru febra hemoragică.
Studiul cu
ZMapp oferă, în premieră, posibilitatea protecţiei în faţa febrei hemoragice
Ebola printr-o intervenţie terapeutică în limita primelor cinci zile. ZMapp
constituie o alternativă mult mai puţin controversată decât transfuziile
totale de sânge de la supravieţuitorii în covalescenţă, cum s-a procedat în
cazul epidemiei din Kikwit, în 1995. Terapia cu anticorpi monoclonali
conferă imunitate rapid, indiferent de vârstă, inclusiv persoanelor imunocompromise.
Din datele disponibile până în prezent, ZMapp ar fi cea mai bună opţiune de
tratament experimental aflată în dezvoltare. Testarea siguranţei tratamentului
la oameni ar putea fi realizată în următoarele luni, astfel încât să fie
accelerată prescrierea ZMapp.
Vaccin testat în SUA
Şi
la capitolul vaccinuri a fost grăbit ritmul cercetării. Primul din mai multe
studii clinice vizând eficienţa unui vaccin anti-Ebola, dezvoltat de GSK şi
National Institutes of Health, a început în Statele Unite. În prezent, la
Maryland sunt testaţi 20 de adulţi voluntari. Cercetătorii urmăresc felul în
care sistemul imun răspunde la vaccin, monitorizând eventualele reacţii
adverse. Voluntarii nu vor fi infectaţi cu virusul Ebola, dar vaccinul a
obţinut rezultate foarte bune în studiile pe primate. Vaccinul foloseşte o
singură doză de proteină a virusului Ebola pentru a genera un răspuns imun.
Prima fază a studiului clinic se va încheia înainte de finalul anului, dar mai
sunt alte două etape până când tratamentul va putea fi folosit pe scară largă.
NIH are o serie de parteneri internaţionali, alături de care vrea să deruleze
studii clinice similare în Marea Britanie, Gambia şi Mali.
Este nevoie de protecţie respiratorie?
Trei
specialişti în sănătate publică din Spania semnează un articol în Lancet, exprimându-şi dubiile cu privire
la necesitatea protecţiei respiratorii în managementul epidemiei de Ebola.
Virusul este transmis foarte rar pe cale aeriană, dar, în majoritatea
cazurilor, sunt folosite măsuri de protecţie respiratorie. Deşi aceste măsuri excesive
de precauţie pot creşte nivelul de confort psihologic al celor implicaţi în
acţiunile de combatere a epidemiei, protecţia respiratorie completă este
scumpă, incomodă şi inaccesibilă în ţările cel mai grav afectate, iar o astfel
de abordare sugerează că singura cale eficientă de protecţie este prin
echipamentul individual de protecţie, indisponibil populaţiei generale.
Aplicarea sistematică a măsurilor preventive care protejează angajatul din
sănătate de contactul direct (mănuşi, ochelari, măşti, precum şi camere sau saloane individuale în
spitale) este suficientă în managementul majorităţii pacienţilor (cei care nu
prezintă hemoragie sau vomă). Măsurile preventive excepţionale, precum purtarea
de costume presurizate cu rezerve de oxigen, trebuie dedicate intervenţiilor
care generează aerosoli (explorări invazive, intubări), situaţiilor specifice
(hemoragii masive) sau în laboratoarele în care este cultivat virusul, conchid
autorii.
Scăpată de sub control
„Epidemia
de Ebola este mult mai gravă decât o arată cifrele oficiale, iar unele ţări
înrăutăţesc involuntar situaţia, făcând-o mai greu de controlat“, a declarat
Tom Frieden, directorul CDC Atlanta. Acesta a avertizat, într-o emisiune
transmisă de CNN la 2 septembrie a.c., că epidemia se va înrăutăţi în perioada
imediat următoare, spunând că mai multe ţări „întorc spatele“ celor care vin
din zonele afectate de epidemie. Măsurile ce restricţionează zborurile şi
traversarea graniţelor către ţările care se confruntă cu epidemia sunt menite
să blocheze răspândirea virusului, dar au un efect paradoxal, îngreunând
oferirea de ajutor şi răspuns imediat celor în nevoie.
O altă
critică a răspunsului autorităţilor internaţionale apare într-un editorial din Washington Post, semnat de Jim Yong Kim,
preşedintele Băncii Mondiale, şi Paul Farmer, profesor de boli infecţioase la
Harvard. Ei cred că suntem martorii unei crize de proporţii generată nu doar de
virus, ci de „prejudecăţile fatale, care au dus la un răspuns nepotrivit şi
dezastruos la epidemie.“ În opinia lor, actuala criză reflectă inegalităţile
din ce în ce mai mari în privinţa accesului la sănătate şi este nevoie de un
răspuns internaţional adecvat.
