Data de 11 aprilie este dedicată Zilei mondiale a bolii Parkinson. Aparent, o zi ca oricare alta, așa cum și boala Parkinson, a doua maladie neurodegenerativă după boala Alzheimer, este aparent o boală ce se manifestă numai prin tremor (cel mai frecvent invocat de nespecialiști), bradikinezie (mișcări lente), rigiditate și/sau instabilitate posturală.

În această zi, în acest an, specialiștii neurologi, societăţile profesionale și membrii asociaţiilor pacienţilor cu boala Parkinson își propun să prezinte publicului larg ceea ce se află dincolo de aparenţe, respectiv impactul bolii Parkinson asupra calităţii vieţii pacienţilor și a celor apropiaţi lor, prin simptomele nonmotorii prezente adeseori cu mulţi ani anterior diagnosticării bolii și accentuate sau multiplicate pe măsură ce boala evoluează.

În Uniunea Europeană, 1,2 milioane de persoane sunt diagnosticate cu boala Parkinson, și nu doar din grupul populaţiei vârstnice, ci și dintre tineri, prin modificări genetice, spulberând astfel mitul că maladia este rezervată persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani.

Pacienţii cu boala Parkinson sunt diagnosticaţi pe baza simptomelor motorii și trataţi simptomatic pentru acestea cu medicaţia existentă utilizând scheme individualizate, mereu adaptate evoluţiei bolii, secundar distrucţiei continue a neuronilor dopaminergici și a simptomatologiei motorii agravate progresiv.

Se poate utiliza terapia ocupaţională și kinetoterapia, iar în faze avansate, se impune tratamentul neurochirurgical sau asistat de dispozitive (pompe).

Simptomele nonmotorii, inamicul calităţii vieţii

Simptomele nonmotorii, aparent neimportante, sunt cele care pot afecta sever calitatea vieţii, fiind diferite de la un pacient la altul – ca tip, număr și severitate – și variabile în timp (pe parcursul unei zile sau în decursul evoluţiei bolii, pe perioade lungi).

Câteva dintre simptomele care pot precede diagnosticul de boală Parkinson sunt: tulburarea mirosului (hipo-/anosmie), depresia, anxietatea cu atacuri de panică, tulburările somnului REM (cu mișcări oculare rapide), constipaţia, fatigabilitatea, tulburările de dinamică sexuală. În cazurile fericite, când pacientul ajunge la medic, acesta caută o cauză și un tratament pentru ele.

Netratate, simptomele se accentuează și se completează cu altele: apatie, anorexie cu scădere ponderală, insomnie, hipersalivaţie (sau dificultăţi de deglutiţie a salivei), hipersudoraţie, hiperseboree, tulburări ale somnului cu coșmaruri, agitaţie motorie nocturnă (traumatisme) sau atacuri diurne de somn, probleme vezicale (nicturie, polakiurie, micţiuni dificile), impotenţă sexuală, scăderea libidoului, hipotensiune ortostatică cu ameţeli și căderi frecvente, dureri, parestezii, halucinaţii vizuale sau auditive, tulburări ale memoriei, ale concentrării sau ale funcţiilor executive, imposibilitatea de a efectua mai multe activităţi concomitent.

Majoritatea acestor simptome sunt secundare bolii, altele se accentuează sau se asociază, fiind induse de tratamentul specific.

Educaţie continuă

Pentru a le fi alături pacienţilor cu boala Parkinson, pentru a le ameliora calitatea vieţii, este necesar un efort special nu doar din partea medicilor neurologi și a medicilor de familie – care îi îngrijesc și care trebuie să le evalueze și să le trateze atât simptomele motorii, cât și pe cele nonmotorii –, ci și din partea familiilor (suportul familial reprezentând uneori peste 50% din terapie), a colegilor, a cunoscuţilor, care trebuie să înţeleagă situaţia cu care se confruntă pacienţii.

Societatea de boală Parkinson și tulburări de mișcare, și-a propus ca prin manifestările educaţionale pe care le organizează, să contribuie alături de toate celelalte societăţi profesionale la creșterea nivelului de cunoștinte al medicilor neurologi, și totodată la creșterea atenţiei acordate simptomelor nonmotorii ale pacienţilor cu boala Parkinson. Medicamente specifice există și sunt accesibile gratuit, medicii români sunt bine instruiţi, însă este necesară și educaţia medicală a populaţiei.