Deşi mezină a genurilor literare, epigrama se
poartă ca o regină a umorului, cucerind tot mai mulţi supuşi. Etimologia
numelui său antic grec, tradus prin cuvântul „inscripţie“, lămureşte de la început asupra naturii sale esenţiale: lapidaritatea. Poezie lirică având o intenţie satirică, ironizează diformităţile de caracter ale unei persoane sau ale unui grup omogen. Umorul se naşte din asociaţii şi concluzii neaşteptate, utilizând ridiculizarea, ironia muşcătoare, aluzia subtilă, ultimul vers al unui catren fiind o săgeată, o poantă spirituală. Muză a unor scriitori de seamă ca Martial, Cl. Marot, G. E. Lessing, Voltaire, Antioh Cantemir, A. S. Puşkin, în literatura română i-a vizitat pe Cincinat Pavelescu şi George Ranetti şi l-a însoţit la un pahar pe regretatul Păstorel Teodoreanu, victimă inocentă a ironiilor sale privind regimul politic totalitar. Astăzi însă, chiar şi cei ce epigramează politicieni ai zilei nu mai sunt în pericol, ci primesc aplauze binemeritate.
Acesta este şi cazul dlui conf. dr. Corneliu Zeana, care şi-a lansat recent, la Muzeul Literaturii Române, placheta: Umoristice. A luat cuvântul dna Elis Râpeanu, cunoscută cititorilor noştrii prin „Dicţionarul medicilor epigramişti“ publicat la editura Viaţa Medicală Românească, care a arătat că numărul epigramiştilor care practică medicina este mai mare decât în alte profesii. Inflaţia umorului literar se face în alte teritorii învecinate, ca fabula, parodia, pamfletul; chiar sonetul şi rondelul care se pot travesti epigramatic. Dl George Corbu, preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, a evocat figuri celebre dintre cei ce comit catrene ascuţite. Între aceştia dl conf. dr. Corneliu Zeana are un loc aparte, prin complexitatea personalităţii sale. Într-adevăr, eminent cadru didactic universitar, el este un membru marcant al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România, unde contribuţia sa literară, poetică sau eseistică este esenţială. În afară de aceasta desfăşoară o susţinută activitate pentru introducerea valorilor gândirii europene în ţara noastră. Referindu-se la volumul lansat, dl George Corbu a menţionat că medicul Zeana include epigrama în rândul terapiilor sale. În catrenele şi poantele sale se vede un mod elegant de raportare la actualitate, autorul cucerind, prin ascuţimea minţii sale, un loc statornic în dicţionarele breslei. Mai perisabilă decât fabula, epigrama îşi asumă, în ultimul vers, morala acesteia. Am aflat oarecum surprinşi constatarea făcută de preşedintele Asociaţiei Epigramiştilor din România, că epigramiştii trebuie să fie bătrâni, pentru că numai atunci rodeşte acea răutate care ascute poantele bune…