Planul roșu de
intervenție în cazul Colectiv a fost declanșat cu o întârziere de 18 minute, nu
„imediat“, cum ne tot asiguraseră, în fața camerelor de luat vederi, șefii
operațiunii sau reprezentanții autorităților, pe parcursul lunii noiembrie
2015. Corpul de control al premierului (CCPM) a prezentat marți raportul de
evaluare a felului în care sistemul de urgență a răspuns în cazul tragediei
petrecute la Clubul Colectiv, în seara zilei de 30 octombrie 2015.
Întârzierea cu
care s-a intervenit a fost depășită în gravitate doar de necoordonarea intervenției.
Cităm din raport: „Intervenția de urgență în urma incendiului de la clubul
Colectiv (…) a fost în mare parte o acțiune necoordonată, cu elemente
de improvizație a autorităților, aspect cauzat în principal de: lipsa de
exerciții în caz de urgențe majore, neconcordanțe în legislație, baza materială
deficitară“.
Abia la ora
22,50 a fost declanșat planul roșu de intervenție. Trecuseră 18 minute de la
primele apeluri la număr unic de urgență care menționau multiple victime și
dimensiunea tragediei. Trecuseră 7 minute de la primirea informațiilor din
teren de la echipajele de ambulanță aflate la locul incendiului. Cele 11
apeluri la 112 recepționate în primele 11 minute de la izbucnirea incendiului
(în intervalul 22,32–22,43) atenționau despre gravitatea situației și „ar fi
trebuit să determine dispeceratul comun să informeze imediat inspectorul șef al
Inspectoratului pentru Situații de Urgență «Dealul Spirii» București-Ilfov
despre amploarea incidentului. Dar această informare s-a realizat abia la
22,44, după ce primele echipaje ajunseseră la fața locului și raportaseră un
număr mare de victime – peste 60“, arată raportul citat. Așteptarea a fost cauzată de parcurgerea unor
etape birocratice, nenecesare în astfel de cazuri. Mai mult, deși la declanșarea
planului roșu de intervenție ar fi trebuit alertate toate forțele de intervenție,
Direcția Generală de Poliție a Municipiului București spune că nu i-a fost
transmisă deloc informarea.
Șeful
Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU) – Raed Arafat, ajuns la locul
intervenției, ar fi trebuit, conform actului de înființare al DSU, să
coordoneze toate activitățile de intervenție, nu doar activitatea de prim
ajutor calificat și asistență medicală de la locul evenimentului – cum s-a
întâmplat în cazul Colectiv. Pe de altă parte, notează consilierii CCPM, Arafat
nu ar fi trebuit să se ocupe și de activitatea de comunicare către public a
informațiilor privind acțiunea de salvare. O urgență de asemenea proporții
impune desemnarea unei persoane cu atribuții exclusiv în domeniul comunicării
pe perioada de criză, alta decât cea însărcinată cu coordonarea și conducerea
activităților de intervenție.
În absența unei
coordonări reale a operațiunii de intervenție, unele echipaje s-au panicat și
au început să comunice haotic informații către dispecerat, mai spune raportul
de la Palatul Victoria.
În spitalele
care au primit răniți, fie nu exista un plan alb de asistență în situații de
urgență, fie procedura nu a fost respectată. Ulterior, au raportat în mod
contradictoriu informații despre victimele internate și despre controlul infecțiilor
nosocomiale. O mențiune specială primește, cum era de așteptat, Spitalul
Floreasca, acolo unde unitatea de îngrijire a arșilor gravi din cadrul Clinicii
de Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă, complet dotată și funcțională
la 30 octombrie 2015, nu a fost și nu este folosită.
Mecanismul de
protecție civilă al Uniunii Europene nu a fost activat de statul român, deși
acesta era aplicabil. Pe viitor, CCPM propune ca acest mecanism să fie activat
acolo unde situația o impune, chiar dacă în paralel sunt întreprinse și alte
demersuri.
Printre instituțiile
rămase corijente după verificările CCPM, raportul menționează: Inspectoratul
pentru Situații de Urgență „Dealul Spirii“ București-Ilfov, Departamentul
pentru Situații de Urgență, spitalele unde au fost internate victimele și Direcția
de Sănătate Publică a municipiului București.
La întocmirea
raportului, consilierii CCPM au cerut documente și au stat de vorbă cu
reprezentanți ai tuturor instituțiilor implicate. S-au împotmolit puțin din
cauza lipsei de coerență și a datelor contradictorii cu privire la numărul de
echipaje existent la fața locului, numărul total de victime, numărul de pacienți
internați în fiecare spital, numărul de pacienți depistați cu infecții
nosocomiale. Raportările au fost confuze chiar și în privința numărului total
de decese!
În 84 de
pagini, raportul corpului de control al premierului radiografiază un eșec sistemic.
Unul cel mai probabil intuit deja de câteva luni de supraviețuitori, familiile
victimelor, salvatorii implicați în diferitele etape ale operațiunii de răspuns
la tragedie, de jurnaliști și de toți cei care au urmărit cum bilanțul morții
creștea necruțător.
