Într-un studiu de cohortă german ce a inclus pacienţi recent recuperaţi după infecţia cu virusul SARS-CoV-2, imagistica prin rezonanţă magnetică a indicat afectare cardiacă la 78% dintre pacienţi și inflamaţie miocardică persistentă la 60% dintre ei, independent de condiţiile preexistente, de severitatea și evoluţia infecţiei respiratorii sau de timpul scurs de la debutul bolii.

Studiile clinice efectuate până acum, în contextul pandemiei de COVID-19 au pus accentul pe manifestările respiratorii ale acestei infecţii virale. În ceea ce privește afectarea cardiovasculară, puţine date sunt cunoscute în prezent, majoritatea fiind rezultate din raportări de caz. Pentru a cunoaște mai bine prevalenţa, tipul și severitatea afectării cardiovasculare consecutive acestei infecţii, s-a realizat un studiu observaţional prospectiv de cohortă, ale cărui rezultate au fost publicate recent în JAMA Cardiology*. Studiul a inclus 100 de pacienţi diagnosticaţi cu forme variate ca severitate ale infecţiei cu SARS-CoV-2 în perioada aprilie-iunie 2020. Doar o parte dintre acești pacienţi au fost spitalizaţi (33%). Evaluarea lor s-a efectuat în medie la 71 de zile după stabilirea diagnosticului de COVID-19, afectarea miocardică fiind stabilită în urma dozării valorii serice a troponinei și efectuării rezonanţei magnetice (IRM) cardiace. Caracteristicile demografice, valorile markerilor serici dozaţi și particularităţile IRM au fost comparate cu grupuri de voluntari sănătoși și cu aceiași factori de risc, respectând categoria de vârstă și de gen.

MODIFICĂRI DE STRUCTURĂ ȘI FUNCŢIE CARDIACĂ

Mai mult de jumătate dintre pacienţii incluși (53%) erau bărbaţi, vârsta medie fiind de 49 de ani. La momentul efectuării IRM-ului cardiac, troponina T înalt sensibilă era pozitivă, cu valori de minimum 3 pg/ml la 71% dintre pacienţi, iar valoarea sa era semnificativ crescută (≥13,9 pg/ml) la 5% dintre aceștia. Comparativ cu subiecţii sănătoși sau cu aceiași factori de risc, persoanele aflate în convalescenţă după infecţia cu virusul SARS-CoV-2 au prezentat la examinarea IRM cardiacă valori mai mici ale fracţiei de ejecţie a ventricului stâng, dar volume și masă mai mari ale acestuia.
Un număr de 78 de pacienţi prezentau modificări IRM sub forma unor valori mai mari pe hărţile T1 (73 de pacienţi) sau T2 (60 de pacienţi) la examinarea nativă, captări tardive de gadoliniu (32 de pacienţi) sau îngroșări pericardice (22 de pacienţi). A existat o diferenţă mică, dar semnificativă statistic între pacienţii spitalizaţi și cei recuperaţi la domiciliu privind valorile obţinute pe hărţile T1 la examinarea nativă, fără a se observa diferenţe între aceste grupuri din alte puncte de vedere. S-au obţinut corelaţii semnificative statistic între valoarea troponinei T înalt sensibile și valorile obţinute pe hărţile T1 și T2 native, acești timpi ai IRM-ului cardiac reprezentând metoda oportună de evaluare a afectării miocardice în contextul acestei infecţii. Niciunul dintre acești parametri nu s-a corelat cu durata petrecută de la stabilirea diagnosticului de COVID-19.
Medicii au observat prin IRM afectare cardiacă la 78% dintre pacienţi, și prin markeri serici – inflamaţie miocardică persistentă la 60% dintre ei. Aceste descoperiri au fost independente de condiţiile preexistente, de severitatea și evoluţia infecţiei respiratorii sau de timpul scurs de la debutul bolii. Astfel, este necesar ca medicii să continue să evalueze consecinţele cardiovasculare ale COVID-19 pe termen lung.