Unul din obiectivele prioritare ale Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii (OMS) îl reprezintă consolidarea sistemelor naţionale de sănătate,
astfel încât acestea să ofere şanse egale, servicii cuprinzătoare şi corecte şi
o bună organizare în ceea ce priveşte raportul cost-eficienţă, cu scopul final
al îmbunătăţirii stării globale de sănătate. În acest context, dezvoltarea
serviciilor medicale primare reprezintă principala strategie de sănătate
propusă.
Urmărind să se alinieze directivelor
propuse, Ministerul Sănătăţii (MS) din România a încheiat cu Biroul Regional
OMS pentru Europa un Acord bienal de
colaborare, care stabileşte domeniile principale de activitate în care
cele două părţi vor colabora. În cadrul acestei înţelegeri, OMS a lansat în România
un proiect pe bază de sondaj în rândul medicilor de familie şi al pacienţilor,
cu rolul de instrument de evaluare a serviciilor medicale primare. El a fost
implementat în 2010, cu sprijinul Institutului Olandez de Cercetare în Servicii
Sanitare (NIVEL), al Centrului de Politici şi Servicii de Sănătate şi unor
factori de decizie din sistemul sanitar românesc.
Rezultatele raportului au fost comunicate la
sfârşitul lunii martie, în cadrul Conferinţei Naţionale de Medicina Familiei,
organizate de Asociaţia Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov şi de Societatea
Naţională de Medicina Familiei. Menţionăm, în cele ce urmează, câteva dintre
acestea: • asistenţa primară (AP) şi medicina de familie sunt declarate priorităţi
ale politicilor, începând din 2006; cu toate acestea, în MS nu există un
departament care să se ocupe de AP • nu
există un program de evaluare a calităţii AP • medicii de familie (MF) sunt
supuşi unor reglementări stricte, de exemplu în ceea ce priveşte numărul de ore
de muncă şi numărul de consultaţii acordate, lucru care pare neproductiv şi
neadecvat potenţialului unei profesii liberale • cea mai mare parte a medicilor
respondenţi au finalizat formarea profesională în domeniul medicinii de familie
• există bonusuri financiare pentru testarea voluntară a competenţelor pentru
MF (primariat) şi asistenţii
medicali (gradul principal) • potenţialul
asistenţilor medicali nu este exploatat corespunzător, majoritatea fiind
implicaţi în sarcini care ar putea fi delegate unui personal administrativ • doar
7,7% din moaşe lucrează în asistenţa primară • implicarea autorităţilor locale
în sprijinirea AP este modestă sau absentă • MF reprezintă, în general,
primul contact pentru problemele de sănătate ale pacienţilor, accesibilitatea
şi disponibilitatea serviciilor medicale asigurate de aceştia fiind apreciate
ca bune • peste 80% din pacienţii respondenţi avuseseră acelaşi MF în ultimii
trei ani • nu există diferenţe mari de dotare între cabinetele din mediul urban
şi cele din mediul rural • majoritatea MF folosesc computerul pe scară largă în
activitatea de la cabinet • facilităţile de laborator sunt, în general,
asigurate, dar nu şi cele de radiologie • există preocuparea MF pentru prevenţie,
dovadă răspunsurile privind grupurile de informare pentru pacienţi şi materialele
informative existente în sălile de aşteptare; totuşi, numai unul din şapte MF
afirmă că a fost implicat în activităţi de screening şi numai jumătate dintre
respondenţi în consilierea pentru planificare familială şi contracepţie • deşi
unul dintre principiile medicinii de familie îl reprezintă asigurarea AP pentru
toţi membrii unei familii, indiferent de vârstă, majoritatea MF recunosc că nu îndeplinesc
acest deziderat • există un foarte mare procent de trimiteri ale pacienţilor către
alte specialităţi medicale • rolul MF în oferirea de proceduri
tehnico-medicale este limitat • medicina bazată pe dovezi este în fază
incipientă; mai puţin de jumătate dintre medici au declarat că folosesc
frecvent ghidurile existente pentru MF şi numai 20% au fost implicaţi în
dezvoltarea de ghiduri sau protocoale clinice • trei sferturi dintre pacienţi
au declarat că s-au confruntat mai uşor cu boala avută după ce au consultat MF •
o parte dintre pacienţi au declarat că au fost situaţii când au evitat vizita
la MF din motive financiare care le-ar fi împiedicat accesul la investigaţiile
sau tratamentele recomandate; o altă parte dintre pacienţi au declarat că a
trebuit să achite contravaloarea serviciilor oferite în asistenţa medicală
secundară, deşi aveau bilet de trimitere de la MF.
Fără a-şi propune să ofere soluţii, raportul
prezintă punctele forte şi slăbiciunile organizării şi funcţionării
serviciilor medicale primare din perspectiva celor implicaţi: medici de
familie, pacienţi, factori de decizie. Depinde de aceştia din urmă să analizeze
şi să se inspire din rezultatele înregistrate în conturarea viitoarelor reforme
din domeniul asistenţei medicale primare.