Un bărbat a murit
duminică la un spital din Franța, după ce a luat parte la un studiu clinic
pentru un analgezic experimental, în vreme ce alți cinci participanți la studiu
au rămas internați, scrie Associated Press. Procurorii francezi au
început o anchetă pentru omor privind neobișnuitul caz, care aruncă o lumină
sumbră asupra practicii testării medicamentelor pe voluntari sănătoși. Compania
farmaceutică portugheză Bial, care a dezvoltat medicamentul, spune că va colabora
cu autoritățile sanitare pentru determinarea cauzei „acestei situații tragice“.
Spitalul universitar din Rennes a anunțat decesul unuia dintre cei șase
voluntari de sex masculin, cu vârsta între 28 și 49 de ani, spitalizați
săptămâna trecută după ce au luat medicamentul. Trei dintre cei internați ar
suferi de leziuni cerebrale. Studiul clinic a început la 7 ianuarie și cuprinde
90 de persoane sănătoase care au primit diferite doze din analgezic, la
diferite ore. Marisol Touraine, ministrul sănătății din Franța, a declarat că
medicamentul, pe lângă tratarea durerii, era menit să atenueze tulburările de
anxietate sau de dispoziție, precum și problemele motorii legate de bolile
neurodegenerative. Potrivit companiei, același medicament fusese deja testat pe
alți 108 voluntari sănătoși, fără să fi generat reacții secundare moderate sau
grave.
Într-un articol
publicat la sfârșitul săptămânii trecute în Annals of Internal Medicine,
Colegiul american al medicilor (American College of Pshysicians) și CDC emit o
serie de recomandări privind (non-)prescrierea antibioticelor în infecțiile
acute de tract respirator la adulți. Recomandările sunt menite să reducă
utilizarea excesivă, să scadă costurile îngrijirii medicale, dar și să
încetinească dacă nu să prevină rezistența microbiană. Potrivit unor date
nepublicate încă ale CDC, aproximativ 50% din rețetele de antibiotic ar putea
fi nenecesare sau nepotrivite în context ambulatoriu, ceea ce, în termeni
financiari, înseamnă o risipă de trei miliarde de dolari în SUA. Antibioticele
cauzează una din cinci vizite la camera de urgență pentru reacții secundare la
medicamente.
Pentru răceala banală, medicii nu ar trebui să prescrie
antibiotice, ci să îi avertizeze pe pacienți că simptomele pot dura chiar și
două săptămâni și că trebuie să se întoarcă la control dacă încep să se simtă
rău sau nu își revin după 14 zile. La cei cu bronșită necomplicată, doctorul nu
ar trebui să recomande antibiotice, exceptând cazul în care suspectează
pneumonia. Se va merge pe tratamentul simptomatic cu antitusive, expectorante,
antihistaminice, decongestionante. Infecția necomplicată a sinusurilor trece de
regulă de la sine, fără antibiotice, inclusiv la pacienții la care cauza este
bacteriană. Terapia de sprijin se poate limita, de cele mai multe ori, la
analgezice și antipiretice. Articolul detaliază intensiv sfaturile și include
strategii bazate pe dovezi menite să îi ajute pe clinicieni să promoveze
folosirea corectă a antibioticelor, transformând pacientul în partenerul său.
Medicii tind să
primească îngrijiri mai puțin agresive înaintea morții decât populația
generală, arată un studiu publicat zilele trecute în JAMA, comentat de
Reuters. Cercetătorii au comparat calitatea serviciilor medicale primite de
2.396 de medici și 665.579 de alte persoane din patru state americane, cu
vârsta peste 66 de ani și care au murit în 2004 sau 2005. Au fost analizate
serviciile primite de aceștia în ultimele șase luni de viață, inclusiv cele
chirurgicale, îngrijirea spitalicească, terapia intensivă, și s-a notat dacă
pacientul a murit sau nu în spital. Concluzia a fost că medicii beneficiaseră
de îngrijiri mai puțin agresive. Aproximativ 28% din ei muriseră în spital,
față de 32% din ceilalți pacienți. Dintre medici, numai 25% suferiseră
intervenții chirurgicale în ultimele șase luni de viață, față de 27% din restul
subiecților. În schimb, s-a notat o probabilitate mai mare ca doctorii să
primească îngrijiri într-un hospice, în comparație cu restul populației, dar
explicația rămâne incertă. Cercetătorii au comparat rezultatele și cu același
tip de date înregistrate pentru 2.081 de avocați, considerând că aceștia tind
să aibă un nivel al educației și un statut socio-economic egale cu ale
medicilor. În afara faptului că o proporție mai mare de avocați a murit în
spital față de populația de medici studiată, cele două grupuri au primit mai
mult sau mai puțin același tip de îngrijire spre finalul vieții, cercetătorii
speculând că probabil diferența față de populația generală o dau statutul
socio-economic și ocupația.
Cu două zile înainte de
ultimul său discurs despre starea națiunii, președintele Obama și-a chemat unul
dintre consilierii de elită din Biroul Oval și i-a spus că s-a hotărât să
adauge încă un angajament major în alocuțiunea sa: să scape lumea de malarie.
„Era convins că ne apropiem de un punct culminant și că ar trebui să ne
propunem acest obiectiv major, al eliminării malariei“, a declarat Benjamin J.
Rhodes, consilier adjunct pe securitate națională, citat de The New York
Times. Rhodes a avut 48 de ore la dispoziție să se asigure că este posibil
ca președintele să își țină promisiunea. Promisiune care a stârnit un val de
entuziasm în rândul cercetătorilor și organizațiilor filantropice care luptă
împotriva malariei, unul dintre cei mai de temut asasini ai copiilor din
întreaga lume. Câteva voci importante au rămas sceptice.
Sub administrația Obama, inițiativa prezidențială împotriva
malariei, un program pornit sub mandatul lui George W. Bush, a ajuns la un
buget de 618 milioane de dolari. Sunt finanțate acțiuni în 19 țări africane,
precum și în regiunea Mekong din Asia de Sud-Est. Printre principalele măsuri
de prevenție se numără distribuirea de plase împotriva țânțarilor și
pulverizarea de insecticid în locuințe. În plus, programul acoperă teste rapide
de diagnostic și tratament al bolnavilor. Din totalul sumelor care merg global
către combaterea malariei (2,5 miliarde în 2014), americanii vin cu
aproximativ jumătate, fie prin inițiativa prezidențială, fie prin alocări
guvernamentale.
Au fost făcute progrese uriașe, dar provocări serioase rămân de
rezolvat până la eradicare. Decesele cauzate de malarie au scăzut cu două
treimi din anul 2000 până în prezent, când mai mult de jumătate din populația
africană doarme în paturi protejate de plase împotriva țânțarilor (față de 2%
în 2000). Au fost salvate astfel în jur de șase milioane de vieți. Chiar și
așa, anul trecut au fost înregistrate 214 milioane de cazuri noi de malarie și
438.000 de decese la nivel mondial. Să scapi lumea de o boală nu e deloc ușor,
chiar și după decenii întregi de investit bugete generoase. A dovedit-o
campania de eradicare a poliomielitei. În cazul malariei, sunt mai multe
obstacole, printre care dezvoltarea rezistenței la pesticide și medicamente. De
exemplu, rezistența la artemisinină, un antimalaric recent descoperit, e deja
larg răspândită în Asia de Sud-Est. Nu există vaccin împotriva malariei, sunt
mai multe în curs de dezvoltare, dar niciunul suficient de eficient. Unii
experți cred chiar că un vaccin nu va fi făcut niciodată, în parte pentru că
supraviețuitorii infecției naturale nu au imunitate pentru restul vieții.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.