Utilizarea noilor agenţi de contrast pe bază de gadoliniu se asociază cu un risc mai mic de a dezvolta fibroză sistemică nefrogenă (FSN), datorită stabilităţii moleculare mai mari a substanţei.
Fibroza sistemică nefrogenă este o afecţiune rar întâlnită, corelată cu gradul disfuncţiei renale. Astfel, se consideră că riscul de apariţie a FSN este mai crescut la persoanele cu rate de filtrare glomerulară mai mici
de 30 ml/min/1,72 m2, sub această valoare șansele de acumulare a gadoliniului fiind mai mari.
Fibroza sistemică nefrogenă se caracterizează prin depunerea de ţesut fibros la nivel dermic, care la unii pacienţi se poate extinde spre ţesuturile profunde, inclusiv către organele interne.
Clinic, se observă îngroșarea tegumentului și diminuarea elasticităţii, în special la nivelul extremităţilor și trunchiului. Nu există un tratament specific pentru această afecţiune debilitantă, evoluţia fiind inevitabil către deces.
Din aceste considerente, există o reticenţă a clinicienilor în a recomanda imagistica prin rezonanţă magnetică la pacienţii cu boală renală cronică în stadii avansate.
Totuși, balanţa risc-beneficiu poate înclina către un beneficiu mai mare al IRM în situaţii ameninţătoare de viaţă. De asemenea, se consideră că noi substanţe de contrast pe bază de gadoliniu, cu o stabilitate moleculară mai mare, ar putea reduce suplimentar riscul asociat.
Dr. Martin Prince de la Columbia University a evaluat recent, 639 de pacienţi cu FSN confirmată prin biopsie și a arătat că pentru agenţii noi riscul de a dezvolta această afecţiune este scăzut, variind între 1:4.000 și 1:1.000.000.
Dr. Joseph Lunyera de la Duke University și echipa sa au analizat riscul asociat unor substanţe noi, precum gadoteriol sau gadofosveset trisodic, faţă de substanţe mai vechi, precum gadopentat dimeglumină sau gadodiamină, prin analiza sistematică a 34 de articole bazate pe 32 de studii.
Douăsprezece dintre aceste studii au permis o comparaţie a riscului de a dezvolta această boală între diversele clase de agenţi de contrast, concluzia fiind că riscul este mai ridicat pentru cei de generaţie veche.
Însă diferenţele nu sunt mari, iar dovezile despre pacienţii
cu boală cronică renală sau factori de risc pentru aceasta sunt reduse, astfel încât clinicienii trebuie să fie prudenţi în a recomanda această investigaţie, inclusiv cu substanţele noi de contrast.
https://www.acpjournals.org/doi/10.7326/M20-0299
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe