Cele mai importante reviste ştiinţifice, Nature şi Science, şi-au potrivit săptămâna aceasta ceasurile pentru a lansa
simultan o serie de cercetări care o fac pe contesa Bathory să pară,
retrospectiv, o vizionară. Este vorba de mai multe experimente realizate la şoareci,
care au dovedit efectele pozitive ale sângelui de la animalele tinere
administrat şoarecilor adulţi. Contesa maghiară a fost condamnată pentru
torturarea şi uciderea a 80 de tinere (deşi unii martori la proces vorbeau
chiar de 650), intrând apoi în folclor pentru presupusa îmbăiere în sângele
victimelor sale; peste secole, asocierea numelui său cu Transilvania (numeroşi
membri ai familiei nobiliare Bathory au fost voievozi sau duci ai
Transilvaniei) a inclus şi vampirismul.
Un grup californian a publicat1
în Nature Medicine rezultatele obţinute
prin expunerea şoarecilor vârstnici (18 luni) la sângele animalelor tinere (3
luni): contracararea şi chiar reversibilitatea efectelor preexistente induse de
îmbătrânire asupra creierului – la nivel molecular, structural, funcţional şi
cognitiv. Astfel, cercetarea documentează plasticitatea sinaptică îmbunătăţită şi
creşterea densităţii dendritelor la neuronii maturi din creierul animalelor
vârstnice la care s-a administrat plasmă recoltată de la şoareci tineri, dar şi
ameliorarea cognitivă evaluată prin răspunsul la frică şi prin învăţarea şi
memoria spaţiale.
De partea cealaltă a Americii de Nord, pe
Coasta de Est, iniţiativa a aparţinut unor grupuri de la departamentul de
biologie regenerativă şi celule stem al Universităţii Harvard, care şi-au publicat
rezultatele în revista Science. Unul
dintre cele două studii2 a urmărit efectul creării unor perechi de şoareci
tineri şi adulţi, uniţi chirurgical. Au fost utilizate animale cu o speranţă
medie de viaţă de 27 de luni; perechile de şoareci de 2 şi, respectiv, 15 luni
au avut, după cinci săptămâni, efecte pozitive în creierul şoarecilor adulţi, fără
a se înregistra efecte negative în creierul şoarecilor tineri. În schimb,
perechile create chirurgical între şoareci tineri (2 luni) şi vârstnici (21 de luni)
au avut un efect negativ asupra animalelor tinere. Astfel, una dintre
concluziile studiului a fost că, odată cu înaintarea în vârstă, în sânge se
acumulează factori care influenţează negativ neuronogeneza cerebrală. O altă
concluzie a cercetării citate a fost aceea că factorii circulanţi din sângele
animalului tânăr pot restabili potenţialul de autoregenerare şi diferenţiere al
celulelor stem de la animalul vârstnic, efect ce persistă şi după izolarea
celulelor respective din creier şi cultivarea lor ex vivo. Dintre factorii circulanţi, cercetătorii au reuşit apoi să
demonstreze importanţa deosebită a factorului de diferenţiere a creşterii 11
(GDF11), a cărui administrare a avut ca efect îmbunătăţirea vascularizaţiei
cerebrale (vezi figura) şi stimularea
neuronogenezei.
Al doilea studiu3 publicat de
universitarii de la Harvard a demonstrat că efectele pozitive ale proteinei
GDF11 nu se limitează la creier, ci se regăsesc şi la nivelul muşchiului
striat, prin acţiune asupra celulelor stem de la acest nivel.
Preocupările asupra prelungirii vieţii par
însă să fie noua modă. Astfel, un studiu4 din Nature Structural & Molecular Biology furnizează noi şi
interesante informaţii despre structura componentei ARN care furnizează modelul
pentru sinteza ADN telomeric (lungimea telomerelor fiind corelată pozitiv cu
vârsta şi viabilitatea celulară). Grupul Cell,
de referinţă pentru cercetarea fundamentală, nu putea să nu contribuie, la
rândul său, la eforturile de descoperire a „Fântânii tinereţii“, de această dată
la nivelul mecanismelor celulare. Astfel, un studiu5 din Cell Metabolism descrie cum inactivarea
unei enzime implicate în remodelarea cromatinei are un efect similar cu acela
al restricţiei calorice, de creştere a longevităţii (la un organism simplu, Saccharomyces cerevisiae). În fine, în Cell Reports găsim un studiu6
despre efectele asupra cogniţiei ale unei gene care s-a dovedit deja că este
implicată în prelungirea speranţei de viaţă la şoareci. Enzima Klothos, purtând
numele moirei Clotho (una din cele trei stăpâne ale destinului uman, cea mai
tânără, care toarce firul vieţii), într-o variantă asociată cu creşterea speranţei
de viaţă, are şi efecte pozitive asupra cogniţiei la purtătorii heterozigoţi ai
genei KL. Interesant este că expresia genei se asociază cu îmbunătăţirea
proceselor cognitive nu doar la animale vârstnice (studiul a fost realizat pe şoareci),
ci şi la cele tinere, deci într-o manieră independentă de vârsta biologică.