Newsflash
Știri

Frumuseţe. Oglinzi. Filmul devorat şi care te devorează

de Alexandra NISTOROIU - oct. 30 2014
Frumuseţe. Oglinzi. Filmul devorat şi care te devorează
     Curtea cu avioane a căminului din Băneasa, clubul Control, clădirea cu bulină a universităţii din strada Povernei, mocheta verde a BCU, tricourile de voluntar şi supa la plic… printre multe simboluri ale anilor de facultate stă la loc de cinste oiţa Anim’est. Festivalul internaţional de film de animaţie a ajuns în 2014 la ediţia cu numărul nouă. Zece zile pe an oferă o portiţă prin care poţi să ieşi din agitaţia oraşului, să te cufunzi într-un scaun pufos într-o sală de cinema şi, păstrând contactul cu el, să zbori totuşi departe, spre propria copilărie. Nu pentru că filmele selecţionate ar fi dedicate copiilor, ci pentru că animaţia, chiar şi atunci când vorbeşte de teme foarte grave, are darul de a te rupe puţin din concret.
     Dintre toate ediţiile la care am fost, competiţia din acest an a festivalului mi s-a părut cea mai solidă. La proiecţiile de joi, 9 octombrie, m-am gândit pentru câteva secunde ce noroc am că nu fac parte din juriu, că nu aş şti să fac departajarea. Dacă ar fi trebuit, totuşi, să aleg eu, aş fi mers pe mâna a opt minute de alegorie cinematografică la care am tot revenit multe zile după vizionare. M-am îndrăgostit pe loc de Simulacra, un scurtmetraj croat care combină animaţia digitală cu tehnica marionetelor. Pentru a-l crea, cuplul Thomas Johnson şi Ivana Bos˘njak au realizat patru versiuni ale personajului masculin şi două ale personajului feminin. E vorba de două păpuşi minuscule, dar teribil de expresive, cu ochi mari şi detalii bine conturate. Thomas a venit la Q&A-ul de după proiecţii cu păpuşa reprezentându-l pe el, personajul principal, simulacrul care traversează labirintul de oglinzi în căutarea propriei identităţi. Ne-am holbat cu toţii la mica păpuşă purtând un albastru pulovăr de lână, ce semnifica şi firul destinului. Apoi câţiva am mers să îl atingem. Chiar şi de aproape, fără magnifiantul efect al ecranului, marioneta din cauciuc părea în viaţă. Părea autentică. Simulacra e o poveste care m-a impresionat prin poezia vizuală şi concizia cinematografică. Împacă mituri filosofice şi simboluri vechi de când lumea într-un puzzle pe care o să vrei să îl descifrezi mult după ce vezi filmul. Şi a cărui relevanţă nu e greu de ghicit, într-o lume în care vorbim, obligaţi, atât de mult despre identităţi virtuale, alienare. Totul fără să folosească vreun cuvânt, vreun actor, vreun clişeu cine­mato­grafic.
     Paulo D’Alva e regizorul portughez care a venit la Anim’est cu Carro­trope. Tot în opt minute te bucură cu imaginile şi te chinuie, plăcut şi în limite suportabile, cu sensurile lor. La Q&A, D’Alva s-a prezentat spunând că „eu sunt cu filmul cu porcii“. În locul lui, aş fi amintit poate singurele cuvinte rostite din film: „cinematograful e o invenţie fără viitor“, citat atribuit chiar unuia din fraţii Lumière. Să spui asta într-un film care se dovedeşte a fi o jucărie optică e curajos şi, în acelaşi timp, autoironic. Filmul devorat şi care te devorează, cinemato­graful nobil şi filmul de consum, marile po­veşti şi poveştile de duzină – Carrotrope e un scurtmetraj, dar poate fi şi un statement pentru un regizor bucuros să experimenteze.
     Fără să îmi dau seama, fără să îmi propun să intru în vreo stare, aproape am plâns, probabil m-am îngrozit şi sigur am zâmbit uluită la filmul ita­lianului Rino Stefano Tagliafierro: Beauty. Caravaggio, Bouguereau, Vermeer şi alţi pictori celebri (renascentişti, manierişti, romantici, neoclasici) sunt partenerii pe care se bazează regizorul. Picturile lor capătă viaţă printr-un software care permite dinamizarea, fluidizarea, electrizarea imaginilor îngheţate, înţepenite. Pe o muzică originală ce atinge fiecare nerv (bravo Enrico Ascoli), picturile devin scene vii şi vorbesc despre cele mai rudimentare şi pure emoţii umane, despre rolul corpului în expresia lor, despre un corp care alunecă din starea angelică în cea erotică, în cea demonică, despre îngeri care cad. Fiecare pictură animată e, de fapt, o căutare. Căutarea sentimentului din spatele imaginii imortalizate, eternizate pe pânză. O dare la o parte a vălului. O cercetare artistică.
Din aceeași categorie
MS: continuă evenimentele dedicate practicilor anticorupție

MS: continuă evenimentele dedicate practicilor anticorupție

CMMB: Cercetarea de la Spitalul „Sfântul Pantelimon” trebuie să respecte timpii prevăzuţi de lege

CMMB: Cercetarea de la Spitalul „Sfântul Pantelimon” trebuie să respecte timpii prevăzuţi de lege

Ce evenimente vor avea loc pentru a marca 90 de ani de tradiție a Spitalului Floreasca

Ce evenimente vor avea loc pentru a marca 90 de ani de tradiție a Spitalului Floreasca

Monedă de argint lansată de BNR, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la înființarea SCUB

Monedă de argint lansată de BNR, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la înființarea SCUB

Conferința națională a Asociației SAMAS, la a 11-a ediție

Conferința națională a Asociației SAMAS, la a 11-a ediție

Două dispensare rurale din Mureș, dotate cu aparatură și ambulanță

Două dispensare rurale din Mureș, dotate cu aparatură și ambulanță

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei
Abonare (digital) Abonare (print+digital)

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe