Am
asistat zilele trecute la o prezentare documentată, pe care doi reputaţi
specialişti, prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele interimar al Societăţii
Române de Pneumologie, şi dr. Magdalena Ciobanu, coordonatoarea programului
„Stop fumat“, de la Institutul de Pneumologie „Marius Nasta“, au făcut-o cu
privire la memorandumul agreat de Guvernul României pe tema directivei europene
antifumat. Dacă, până la această prezentare, nu înţelegeam defel raţiunea
alegerii variantei Vosganian, care încurajează consumul de ţigarete, în dauna
celei provenite de la Ministerul Sănătăţii, cu accentul pe sănătatea publică,
pot spune că, după prezentare, nedumerirea mea s-a adâncit. Nu pricep cum un
memorandum care încurajează vânzările de ţigări, doar pentru că ele aduc
venituri consistente la buget (discutabil, mai mult se cheltuieşte cu aşa-zisa
consiliere a fumătorilor, să se lase de fumat), a fost agreat în dauna celui
care pune accentul pe prevenţia fumatului. Poate ar fi fost mai nimerit să se găsească
punctele comune ale celor două propuneri şi să se adopte o a treia variantă,
combinată. „Mi se pare o anomalie din start această închidere a unui cerc ce nu
are niciun sens. Luăm dintr-o parte, de la veniturile din fumat – taxe pe viciu
sau mai ştiu eu ce – şi lăsăm fumătorii să fie consumatori liberi, neestompaţi;
pe de altă parte, investim în consilierea lor pentru întreruperea fumatului“,
reclamă profesorul Mihălţan.
Poate
vă întrebaţi de ce era necesară o directivă privind produsele din tutun şi ce şi-au
propus cei de la Bruxelles când au lansat propunerea de modificare a directivei
adoptate în 2001. Ei bine, aceştia încearcă să introducă o serie de măsuri
pentru prevenţia fumatului în rândul adolescenţilor şi tinerilor, dar, iată,
cam deranjează industria tutunului. Se impune totuşi o paranteză: propunerea a
fost iniţiată cu scopul de a asigura o uniformitate a produselor din tutun,
astfel încât să fie îmbunătăţit comerţul pe piaţa internă. Uniunea Europeană
(UE) are atribuţii doar în domeniile care vizează comerţul, în aşa fel încât
piaţa să poată funcţiona corect. Aspectele legate de sănătate ţin de instituţiile
naţionale. Dar, deşi nu are atribuţii de reglementare în domeniul sănătăţii
publice, tratatul de funcţionare UE prevede clar că toate măsurile trebuie să ţină
cont de interesul sănătăţii publice. Drept care, această propunere a Comisiei
Europene (CE) are două aspecte: pe de-o parte îşi propune să stabilească nişte
reguli, astfel încât pachetele de ţigări să fie cât mai asemănătoare în toate
statele membre, iar pe de alta, să prevină debutul fumatului.
Când
vine vorba de fumat, pe lângă prevenţia debutului, ne referim şi la măsurile de
încurajare, stimulare şi susţinere a celor care vor să se lase de fumat. Măsurile
sunt total diferite. Aceasta nouă directivă şi-a propus însă să stabilească
doar măsuri de prevenţie, cu adresabilitate directă: copii, adolescenţi,
tineri. Aşadar, ţinta nu este fumătorul zilnic, dependent de nicotină. Pentru
acesta există deja strategia MPower a
OMS, care priveşte monitorizarea, protecţia faţă de fumul de tutun, oferirea de
ajutor specializat, avertizarea prin inscripţionarea pachetelor, creşterea
taxelor sau interzicerea publicităţii.
Pentru
a preveni debutul, desigur, este necesară identificarea principalelor motive
pentru care un om s-ar apuca de fumat. Din Eurobarometrul 2012, reiese că
majoritatea celor care fumează sau au fumat au început cu prietenii (82% în
România, 79% în UE). Apoi, aromele au şi ele o contribuţie serioasă în luarea
deciziei de a fuma (22% din românii care fumează au spus că s-au apucat de
fumat pentru că le-a plăcut gustul ţigării). Acesta este şi motivul pentru care
una din intenţiile UE este de a interzice ţigările cu arome. În produsele de
tutun şi mai ales în ţigarete sunt foarte multe ingrediente, necesare de
altfel, care schimbă gustul tutunului. Or, nu aromele se vor a fi interzise, ci
produsul final, care are alt gust şi alt miros decât cel normal de tutun.
Alte
motive pentru care oamenii se apucă de fumat, conform Eurobarometrului amintit,
ar fi accesibilitatea crescută, ambalajul ş.a. Din nefericire, vedem din acelaşi
studiu că şi la vârste de 14–18 ani aceste elemente (ambalajul, ţigările
mentolate şi ţigările aromate) stau la baza deciziei de a fuma. Nu sunt
procente uriaşe (4–5%), dar sunt. Şi nu cred că gândeşte nimeni că ar trebui să
aşteptăm să ajungem la 30–40% ca să acţionăm. E o presupunere.
Interesant,
de asemenea, din perspectiva prevenţiei este şi ceea ce cred copiii despre
diferitele tipuri de ţigări. Potrivit unui studiu OMS (2011), tinerii între 15 şi
24 de ani consideră că ţigările slim, de exemplu, ar fi mai puţin nocive decât
cele obişnuite (aproape 40% din ei). O percepţie total greşită, spun specialiştii.
„şAcest mod de prezentareţ este destinat atragerii adolescenţilor şi tinerilor
în a promova o ţigară aşa-zis mai sigură: de la microfilter, până la tot felul de culori, de ultralight-uri, superlight-uri.
În final, toate au acelaşi dar:
cultivarea dorinţei de a apela la o ţigară mai sigură decât cea tradiţională“,
spune profesorul Mihălţan, care precizează că nu există o asemenea ţigară.
Toate sunt la fel de nocive, fie ele slim, mentolate sau obişnuite. Orice
produs din tutun, din cauza nicotinei, induce dependenţă.
Până
la urmă, ce urmăreşte industria tutunului? În primul rând, se ştie foarte bine
că la 45–50 de ani cohorta de fumători se subţiază. Se subţiază prin decesele
premature, prin suferinţele grave care se adaugă şi fac fumătorul să se lase de
viciu etc. Deci, această cohortă trebuie împrospătată. Şi reînnoirea ei se face
prin recrutarea tinerilor. Pentru asta, industria are la dispoziţie tot felul
de mijloace: mentolul, ideea de ţigară „sigură“. Ţigara slim, de exemplu, a
fost promovată pentru a atrage sexul feminin.
Pe ce
criterii aleg oamenii marca de ţigări? Tot Eurobarometrul din 2012 ne arată că,
în România cel puţin, preţul şi gustul ţigării sunt cele mai importante
criterii, după care 80% din fumători îşi aleg marca de ţigări. De ce sunt
importante aceste procente? Un prim aspect ar fi că aşa ne putem da seama care
este de fapt piaţa reală a ţigărilor slim şi a celor mentolate: împreună fac
cam 10%. Deci nu reprezintă o piaţă foarte importantă din punct de vedere
economic. În schimb, din punctul de vedere al atragerii (sau mai bine-zis al păcălelii)
copiilor, gustul şi forma ţigărilor sunt criterii foarte importante. CE chiar a
publicat un document, anul trecut, în care se arată că vânzarea acestor produse
este o afacere foarte profitabilă. În România, de exemplu, statul încasează
undeva spre trei-patru miliarde de euro şi plăteşte factura fumatului (care
reprezintă costul tratării bolilor provocate de fumat) cam la 280 de milioane
de euro. CE a calculat, pentru România, un cost al acestor boli undeva la 158
de milioane de euro, în condiţiile în care UE cheltuieşte cam 25 de miliarde de
euro în acest scop.
Pe
lângă costurile directe, fumatul mai produce şi alte probleme. De exemplu,
absenteismul de la muncă din cauza fumatului – statul român pierde cam 610.000
de euro; cu BPOC sau cancer pulmonar, este evident, oamenii se vor pensiona mai
devreme. Unii chiar mor din aceste cauze, statul pierzând din neîncasarea
taxelor şi impozitelor de la aceştia cam 26 milioane de euro, după calculele
CE.
La un calcul
sumar, însă, vom constata că de fapt, factura pentru fumat este achitată din
contribuţiile noastre la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS).
Aceasta decontează, doar pentru bolile cardiovasculare, de exemplu, peste 200
de milioane de euro. Dar lista bolilor cauzate de fumat, al căror tratament îl
decontează Casa, este mult mai lungă. Evident, nu toţi pacienţii fac aceste boli
din cauza fumatului, dar 84% din cazurile de cancer ale anului 2012, de
exemplu, nu ar mai fi existat dacă cei în cauză nu ar fi fumat. Situaţia era
identică şi în 60% din cazurile de BPOC, sau 14% din bolile cardiovasculare.
Din punct de vedere medical, toate aceste cifre ar trebui privite un pic
altfel, nu ca simple cifre. Nu mai puţin de 45.000 de români ar fi putut să nu
facă infarct miocardic, 60.000 ar fi putut evita accidentul vascular, 800.000
ar fi putut să nu aibă simptome de BPOC, iar 7.800 de oameni ar fi putut să
ocolească grupul celor diagnosticaţi cu cancer pulmonar, cu o singură condiţie:„să nu fi fumat“, spune dr. Magda
Ciobanu. Mult mai puţini ar fi decedat dacă statul, societatea i-ar fi
încurajat şi susţinut să nu se apuce de fumat în adolescenţă.