Prin acest titlu anticipez finalul comentariilor asupra temei durere şi suferinţă. Final sugerat de cartea jurnalistului american Ethan Watters publicată de acesta recent (Free Press, 2010) cu titlul „Crazy Like Us: The Globalization of the American Psyche“, adică: „Nebuni ca noi. Globalizarea (sau, în varianta franceză, mondializarea, n. n.) psihismului american“. La care trebuie să adaug articolele din săptămânalul „Courrier International“ (nr. 2009, 4–10 martie 2010) preluate din publicaţii prestigioase şi apărute sub titlul tradus „O psihiatrie mondializată. Cum exportă Occidentul tulburările sale mentale“. Dar articolul cel mai extins aparţine lui Ethan Watters, publicat de acesta în „New Scientist“ – Londra. (...)

   Dar înainte de a ajunge la punctul culminant, care ar putea deveni finalul articolului următor, să continuăm cu etimologia termenului durere. Până acum au lipsit referirile la greacă, deşi această limbă este cea mai importantă în tezaurul vocabularului medical de origine greco-latină. Există, după cum se ştie gr. - algie, utilizat ca sufix (în engl. - algia) spre a sugera ideea unei dureri fără leziune evidentă. Exemple tipice: artralgie, nevralgie. Când algie-, algos- devin prefixe, pot rezulta termeni, să spunem, ceva mai subtili precum: algolagnie (gr. algos – durere; lagneia – dorinţă sexuală, voluptate) cu sensul erotizare a durerii fizice. Există şi o algolagnie pasivă, sin. masochism. Alt cuvânt cam de acelaşi tip: algomanie – tendinţă patologică de a căuta durerea. Dar există şi mulţi termeni în care afixele algie şi algos sunt „reabilitate“. (...)

Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.