Acţionismul în arta românească începe să-şi
facă simţită prezenţa pe la începutul anilor ’60 ai secolului trecut, când mai
mulţi artişti încearcă să dea o replică propunerilor realist-socialiste ale
artei oficiale. Printre aceşti artişti se numărau tineri precum Paul Neagu,
pictor, sculptor, desenator şi poet, Horia Bernea, pictor, Andrei Cădere, unul
dintre fondatorii reprezentativi şi protagonist al artei conceptuale, cunoscut
mai ales sub numele de André Cadere datorită perioadei îndelungate petrecute la
Paris (1967–1978), alături de alţii mai puţin relevanţi. Dar cei mai cunoscuţi în
epocă, şi datorită faptului că au constituit nucleul unui grup, devenit,
ulterior, celebru, sunt Ştefan Bertalan, Constantin Flondor, Roman Cotoşman,
fondatorii grupului 111, primul grup
experimental din România. Cei trei îşi propuneau să aibă cercetări în echipă,
dar să-şi păstreze în acelaşi timp individualitatea. Debutul grupului a avut
loc în 1966, la o expoziţie regională din Timişoara, urmat, în 1968, de o
expoziţie personală a lui Cotoşman la Sala Ziariştilor din Bucureşti, expoziţie
intitulată Proiecte de artă cinetică.
În acelaşi an a avut loc şi expoziţia Cinci
artişti timişoreni la Sala Kalinderu, unde, alături de Cotoşman, Bertalan şi
Flondor, mai expuneau Diet Sayler şi Zoltan Molnar. Manifestarea expoziţională
a fost remarcată la nivel naţional, astfel încât membrii grupului 111 au fost selectaţi să participe la Bienala Constructivistă de la Nürnberg (Nürnberg Biennale für konstruktive Kunst),
în 1969. Cu acest prilej, ei s-au prezentat cu proiecte individuale, iar în
urma expoziţiei, Roman Cotoşman s-a decis să rămână în străinătate. Deşi grupul
se destramă, Bertalan şi Flondor continuă să lucreze împreună.
În perioada imediat următoare, li se alătură
Doru Tulcan, Elisei Rusu, Ion Gaiţă şi Lucian Codreanu (matematician), formându-se
astfel grupul Sigma. Denumirea era
sortită să evidenţieze o colaborare interdisciplinară, o sumă de individualităţi,
ca şi în cazul grupării 111. Artiştii
făceau cercetări comune, schimburi de idei, dar, în acelaşi timp, lucrau şi
individual. Totodată, Sigma a însemnat
o schimbare majoră a modului de manifestare. „Laboratorul“ principal al
grupului era Liceul de Arte Plastice Timişoara, unde s-au realizat multe
proiecte experimentale, sub influenţa puternică a Bauhausului, a constructivismului
etc. De altfel, Constantin Flondor face, în 1972, o călătorie de studii în
Germania de Est „pe urmele Bauhausului“, unde se întâlneşte cu Marianne Brandt
(elevă la Bauhaus) şi cu doctorul Hans Harksen din Dessau, prieten cu Vasili
Kandinsky şi susţinător al şcolii Bauhaus.
Manifestările Sigma s-au desfăşurat până prin anii ’78–’79, iar dezmembrarea
grupului nu a fost niciodată declarată formal. Ultima acţiune comună în manierăSigma a avut loc în 1976 pe malul râului
Timiş. „Multivision“ a lui Flondor şi Tulcan, în 1978, în sala de sport a
Liceului de Arte Plastice Timişoara a fost ultima manifestaţie publică a Sigma la care au fost prezenţi toţi
membri grupului. Flondor şi Tulcan au fost singurii care au mai colaborat
intens la sfârşitul anilor ’70, în special cu film şi proiecţii experimentale
spaţiale. Tot în acest registru, în care imaginea foto, filmul, performance-ul şi
formele incipiente ale instalaţionismului au o pondere importantă, trebuie
amintiţi, deşi ei ar merita o analiză separată, Ion Grigorescu, Geta Brătescu şi
Wanda Mihuleac.
Începând cu
anul 1985, se conturează un fenomen mai aparte, care încearcă să propună
atitudini artistice alternative, nu atât în ceea ce priveşte materialele, mediile
şi tehnicile, cât şi, mai ales, poziţionarea morală şi ideologică. Este vorba
de o mişcare de natură spirituală, reprezentată de artiştii Paul Gherasim,
Constantin Flondor, Cristian Paraschiv, Horea Paştina şi Mihai Sârbulescu.
Prima lor expoziţie, intitulată „Floarea de măr“, la Galeria „Căminul Artei“
din Bucureşti, reprezintă momentul fondării noului grup sub denumirea de Prolog (pro-logos, înainte de logos,
primul cuvânt). Un an mai târziu, se alătură grupului Horia Bernea, urmat
ulterior, cu prilejul altor expoziţii, de Ion Grigorescu (1989), Matei Lăzărescu.
Sorin Dumitrescu expune alături de grup, în cadrul proiectului „Filocalia“
(1990), iar la Galeria Catacomba în 1992 şi 1996. Apoi, în 1994, la Bologna, la
„Arte Fiera“, secţiunea „Seduzione della differenza“, şi la Veneţia, „Venise en
abime“, în 1995 la Limassol (împreună cu grupul expun Ioana Bătrânu şi Mircea
Tohătan), iar în 2003, la Bethonvilliers, Franţa (împreună cu grupul expune
Matei Lazărescu). Expoziţiile grupului Prolog
au inclus şi participarea altor nume, precum Mircea Berindei, Afane Teodoreanu
etc. Ultima expoziţie, „Pastel Urban“, aflată la cea de-a patra ediţie, a avut
loc în noiembrie 2011, la Timişoara, iar alături de Paul Gherasim, Constantin
Flondor, Horea Paştina, Mihai Sârbulescu participă şi Andrei Rosetti. La fel ca
în celelalte două cazuri, membrii grupului Prolog
şi-au păstrat individualitatea, dar au rămas împreună, implicându-se în toate
proiectele.