Newsflash
Știri

Infarctul miocardic acut, o cursă contracronometru

de Dr. Mădălina Badea - mai 8 2020
Infarctul miocardic acut, o cursă contracronometru

Pentru pacienţii cu sindroame coronariene acute este esenţială administrarea terapiei antitrombotice eficiente, deoarece crește substanţial șansa acestora de a supravieţui.

poza 1.1

Acest aspect este cu atât mai important pentru cei cu prezentare sub formă de șoc cardiogen sau de stop cardiac resuscitat în prespital, care au un risc de 30-50% de repetare a unui eveniment ischemic în primele 30 de zile. În cazul lor se impun anumite particularităţi pentru stabilirea unui tratament sigur și eficient, abordate într-un nou document elaborat sub egida Societăţii Europene de Cardiologie pentru îmbunătăţirea practicii medicale.

     La pacienţii critici cu sindrom coronarian acut se produc modificări privind farmacocinetica medicamentelor (absorbţie, distribuţie, metabolism, excreţie) din cauza disfuncţiei renale sau hepatice acute, comorbidităţilor, concentraţiei plasmatice variabile a proteinelor, interacţiunilor medicamentoase și diverselor tehnici de suport utilizate, precum ECMO (oxigenarea extracorporală prin membrană) sau dializa. Acestea, împreună cu caracteristicile fizice ale medicamentelor, trebuie luate în considerare pentru a aproxima variaţia în timp a farmacocineticii.

Antiagregantele, temelia tratamentului

     La această categorie de pacienţi se recomandă încărcarea cu aspirină, preferabil pe cale intravenoasă (75-250 mg). Dintre inhibitorii de P2Y12 se preferă administrarea de prasugrel sau ticagrelor, atunci când riscul de sângerare nu este excesiv. Folosirea clopidogrelului este limitată la pacienţii cu risc înalt de sângerare, definit prin antecedente de hemoragie intracraniană, hemoragie gastrointestinală recentă sau administrarea concomitentă de tratament anticoagulant oral.

     Terapia antitrombotică parenterală, preferabil cu cangrelor, trebuie luată în considerare până la debutul acţiunii medicamentelor administrate oral, cu excepţia situaţiilor care impun utilizarea inhibitorilor de GP IIb/IIIa.

     Administrarea de opiacee contribuie semnificativ la scăderea absorbţiei inhibitorilor de P2Y12, ceea ce crește riscul de evenimente ischemice recurente.

     Heparina nefracţionată este anticoagulantul de primă intenţie ales la pacienţii cu sindrom coronarian acut și stop cardiac, atât periprocedural, cât și ulterior, dacă situaţia o impune. Bivalirudina poate fi considerată ca alternativă atunci când heparina nefracţionată nu este disponibilă.

Abordul radial, prima opţiune

     Abordul radial va fi ales pentru efectuarea intervenţiei coronariene percutane, inclusiv la pacienţii intubaţi și ventilaţi mecanic, deoarece scade semnificativ riscul de sângerare. Pentru pacienţii cu stop cardiac resuscitat la care starea de conștienţă nu se reia după resuscitare, se poate recurge la scăderea temperaturii corporale până la 32-34 de grade Celsius, pentru a li se oferi protecţie neurologică. În această situaţie, se poate menţine administrarea aspirinei intravenos două-trei zile după intervenţia coronariană. Inhibitorii de P2Y12 se pot administra în această perioadă fie sub forma cangrelorului intravenos, fie sub forma comprimatelor orodispensabile pe sondă nazogastrică. Utilizarea de rutină a inhibitorilor de GP IIb/IIIa trebuie evitată din cauza riscului de sângerare. Dacă este necesară continuarea terapiei cu heparină nefracţionată, aceasta va fi strict monitorizată, cu menţinerea unui aPTT către limita inferioară admisă.

Triplă terapie în caz de fibrilaţie atrială

     În cazul pacienţilor cu fibrilaţie atrială preexistentă sau nou diagnosticată se optează pentru triplă terapie cu aspirină, clopidogrel și anticoagulant pentru prima lună, considerând că riscul de sângerare este acceptabil. Se va efectua încărcare cu antiagregante plachetare, la fel ca la pacienţii ce nu prezintă această tulburare de ritm. La cei aflaţi deja pe tratament anticoagulant care sunt supuși angioplastiei coronariene primare, se va administra o doză redusă de anticoagulant parenteral, indiferent de momentul când a fost administrată ultima doză per os. Heparina nefracţionată rămâne prima opţiune în faza acută.

     În concluzie, se poate afirma că este necesară selecţionarea atentă a terapiei antitrombotice și a căii de administrare, cu evitarea interacţiunilor medicamentoase, cu monitorizarea atentă a parametrilor de laborator și a factorilor care influenţează eficacitatea și siguranţa acestui tratament, pentru a reduce riscul de dozare necorespunzătoare și de reacţii adverse consecutive. Este necesară obţinerea de date clinice suplimentare la această categorie de pacienţi, în special privind interacţiunea dintre opiacee și inhibitorii de P2Y12, respectiv despre tratamentul anticoagulant optim pentru cei aflaţi pe dispozitive de suport circulator asistat.


Notă autor:

Sursă: https://bit.ly/2W4Makn

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe