Anul 2012 – Anul european al îmbătrânirii active, aşa cum a fost declarat de
Comisia Europeană, Consiliul Europei adăugând Anul inovării în politicile pentru o îmbătrânire sănătoasă şi activă –
a prilejuit organizarea unei serii de evenimente (dezbateri profesional-ştiinţifice,
lansări de proiecte şi programe ş.a.), atât în Europa, cât şi în ţara noastră,
care s-a aliniat cerinţelor şi recomandările instituţiilor europene. Unul din
aceste evenimente, desfăşurat recent şi găzduit de Palatul Parlamentului,
proiectul Iqea Evolution (Improving
Qualification for Elderly Assistants) – îmbunătăţirea calificării
îngrijitorilor la domiciliu – a reunit specialişti şi experţi, reprezentanţi ai
autorităţilor publice şi ai organizaţiilor private.
Tema supusă dezbaterii a trezit interesul
multor specialişti români, reprezentanţilor autorităţilor publice – Ministerul
Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Comisia pentru muncă, familie şi protecţie
socială a Senatului României, Autoritatea Naţională pentru Calificări, Asociaţia
Pensionarilor din România, Asociaţia „Habilitas“ – centru de resurse şi formare
profesională, iniţiatoarea proiectului şi coorganizatoarea manifestării; au
participat la dezbateri şi reprezentanţi străini din Italia şi Germania, primii
abordând, între altele, „mobilitatea îngrijitorilor din şi către România, ştiut
fiind că mulţi îngrijitori români pentru vârstnici lucrează în sistemul de
îngrijire la domiciliu din Italia.
Îngrijirea la domiciliu a vârstnicului este
o direcţie actuală importantă în politicile sociale şi de sănătate în ţările
europene, constituind un răspuns adecvat şi adaptat la provocarea pe care o
constituie procesul de îmbătrânire. Îngrijirea rezidenţială în unităţi cu
paturi poate şi trebuie să fie prevenită şi întârziată, prin transferul
îngrijirii socio-medicale la domiciliul persoanei, având şi avantaje
importante, cum sunt costurile mult mai reduse şi preferinţa persoanelor de a
fi îngrijite la domiciliu, în mediul lor familial.
O dominantă a dezbaterilor, dincolo de
modele organizatorice, evaluări, perspective de dezvoltare, a fost necesitatea
programelor de formare, transparenţa şi recunoaşterea calificărilor, dar şi
mobilitatea prezentă în acest domeniu. În concluzie, dezbaterea a fost necesară,
în sprijinul calităţii îngrijirilor vârstnicilor.