Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Jean-Paul Belmondo

Viața Medicală
Madeleine KARACAŞIAN joi, 18 aprilie 2013
   Idol al mai multor generaţii de cinefili, legendă vie a cinematografiei franceze, Jean-Paul Belmondo a împlinit 80 de ani la 9 aprilie. S-a născut în suburbia pariziană Neuilly-sur-Seine, în familia unui celebru sculptor neoclasic, Paul Belmondo, membru al Institutului Franţei, şi a unei pictoriţe. Încă din adolescenţă, l-a pasionat sportul; a practicat boxul, vreme îndelungată, ca amator. Apoi, a fost tentat de cariera artistică, îndreptându-se spre Conservator, unde a intrat după un prim eşec. În acea epocă, a putut fi văzut în spectacole cu piese clasice, de exemplu, în rolul lui La Flèche, servitorul lui Cleant din „Avarul“ de Molière. Dar a obţinut doar o singură menţiune, terminând studiile în 1956. Pe scenă a mai jucat în „Vicleniile lui Scapin“, „Îmblânzirea scorpiei“, „Medeea“, „Cezar şi Cleopatra“, „Oscar”, interpretând doar roluri nesemnificative.
   În 1957, a debutat în cinematografie. A jucat în vreo zece filme până în 1960, când Jean-Luc Godard l-a impus cu „A bout de souffle“ (Cu sufletul la gură), în rolul tânărului sărac Michel, care şi-a luat ca model personaje întruchipate de Humphrey Bogart. Născut odată cu „Noul val“, devine una din emblemele acestuia, schimbând imaginea tradiţio­nală a junelui prim. Prin fizic, dar şi prin tehnica sa de joc, a permis amestecul genurilor, abordând drama, tragedia ca pe o comedie, cu o dezinvoltură în care se amestecă indiso­cia­bil cinismul şi sinceritatea, componente ale unui anume roman­tism. Pare să poată juca orice, până în 1963 fiind solicitat să colaboreze în Franţa şi în Italia, cu regizori faimoşi.
   Peter Brook îl distribuie în „Moderato cantabile“, alături de Jeanne Moreau. În „La Ciociara“, ecranizare a romanului semnat de Alberto Moravia, Vittorio de Sica îi oferă rolul tânărului intelectual de stânga, omorât de nemţi, în ultimul Război Mondial, după ce se îndrăgostise de eroina principală (Sophia Loren). Jean-Pierre Melville îi rezervă rolul titular din „Léon Morin, prêtre“, un tânăr preot inteligent şi altruist, care, în timpul ocupaţiei germane, încearcă să aducă pe un drum moral o tânără văduvă, militantă de stânga.
   Regizorul Philippe de Broca îi deschide lui Bebel, cum este alintat Belmondo, un alt drum, de cascador îndrăzneţ în „Cartouche“, aventurile unui haiduc din secolul al XVIII-lea, urmărit de poliţie, dar scăpat datorită iubirii Claudiei Cardinale. Meritau văzute cascadoriile, pe care le făcea mai târziu (1970) şi în „Les Mariés de l’an II“ (Mirii anului II), o savuroasă comedie cu aventuri istorice din acelaşi secol, filmată în România, Belmondo venind la Bucureşti împreună cu iubita lui din acea vreme, actriţa elveţiană Ursula Andress. Şi în „L’Homme de Rio” (Omul din R.), face singur cascadoriile unui tânăr soldat aflat în permisie, dar care se implică în furtul unei antice statuete braziliene. Astfel, a devenit junele prim cel mai căutat al cinematografiei franceze.
   Godard i-a oferit tinerei vedete prilejul de a realiza un rol pe măsura aşteptărilor publicului – cel al personajului principal din „Pierrot le fou“ (P. nebunul). Era odiseea unui romancier plictisit şi a iubitei sale (Anna Karina), într-un joc etern al dragostei şi morţii, cei doi fiind urmăriţi de gangsteri implicaţi în trafic de arme şi comploturi politice. Film major al Noului val, la lansare interzis celor sub 18 ani pentru „anarhism intelectual şi moral“, a fost considerat un precursor al genului road movie.
   A urmat un film după bestsellerul lui Larry Collins şi Dominique Lapierre, „Paris brûle-t-il?“ (Arde Parisul?), o frescă istorică a ultimelor zile ale celei de-a doua conflagraţii mondiale, în care generalul german Dietrich von Choltitz (jucat de Gert Fröbe) nesocoteşte ordinul lui Hitler de a rade Parisul de pe hartă. Jean-Paul Belmondo este în fruntea unei strălucite distribuţii internaţionale: Charles Boyer, Alain Delon, Kirk Douglas, Yves Montand, Anthony Perkins, Simone Signoret, Orson Welles ş.a.
   Actorul se maturizează, dar intră, din punct de vedere psihologic, în star system, mulându-şi cariera după imperativele comerciale. Fizicul ce contrazice canoanele farmecului şi frumuseţii, roluri care subliniază fragilitatea existenţială în contrast cu o vitalitate anarhică fac din Belmondo o vedetă populară, unică, un actor carismatic. Lucrează cu cei mai renumiţi regizori francezi, care îl distribuie în roluri diverse: hoţ în „Le Voleur“ şi „Hold-up“, cultivator de tutun în „La Sirène du Mississippi“ (Sirena de pe M.), gangster în „Borsalino“, scriitor modest în „Le Magnifique“, cascador în „L’Animal“, măscărici în „Le Guignolo“; iată doar câteva dintr-o lungă listă din anii ’70–’90. Face o excepţie prezenţa lui în rolul lui Henri Fortin/Jean Valjean din „Les Misérables“, povestea inspirată de romanul lui Victor Hugo.
   După aproape trei decenii, se întoarce la teatru. Pe scena de la Théâtre Marigny din Paris, este aplaudat în „Kean“, adaptarea lui Jean-Paul Sartre după piesa lui Alexandre Dumas, în rolul celebrului actor britanic shakespearian, un adevărat Don Juan al Londrei secolului al XIX-lea. Spectacolul marca o cotitură aşteptată şi necesară în cariera acestui actor important care trecuse de 50 de ani. În 1990, joacă la acelaşi teatru un rol celebru în „Cyrano de Bergerac“ de Edmond Rostand, în regia lui Robert Hossein, un adevărat triumf; machiorul său din ultimele trei decenii, Charlie Koubesserian, i-a fixat faimosul nas fals.
   A urmat o pauză cinematografică şi teatrală, în urma unui accident vascular cerebral. În 2009, a revenit pe ecrane cu filmul „Un Homme et son Chien“, un remake după celebrul „Umberto D“ al lui Vittorio De Sica – povestea unui pensionar rămas fără acoperiş deasupra capului, care vrea să-şi pună capăt zilelor. Vedeta şi-a publicat autobiografia, intitulată „Trente ans et vingt-cinq films“, în care aminteşte şi faptul că, în perioada 1963–1966, a fost preşedinte al Sindicatului Actorilor Francezi.
   Foarte îndrăgit de publicul de pretutindeni, s-a bucurat de onoruri franceze şi internaţionale, printre altele fiind răsplătit cu gradul de Cavaler al Ordinului Naţional al Meritului, promovat ulterior Ofiţer, apoi Comandor. În 2010, Asociaţia Criticilor de Film din Los Angeles i-a conferit un premiu pentru întreaga carieră.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.