În cadru unui webinar recent, desfășurat pe o rețea de socializare, mai mulți medici neurologi au explicat ce înseamnă demența, cum poate fi recunoscută din timp și cum poate fi gestionată odată ce a fost diagnosticată, atât de pacienți cât și de familiile acestora. 

Există aproximativ 50 de milioane de persoane care suferă de demență la nivel mondial, cu o incidență de aproximativ 9,9 milioane de cazuri noi pe an. Practic, la fiecare 3,2 secunde, o persoană este diagnosticată cu o formă de demență, potrivit celui mai recent raport publicat de Organizația Mondială a Sănătății, cu cifre valabile pentru anul 2018, se arată într-un comunicat de presă remis redacției.

„În România, incidența este mai mică decât media europeană dar în creștere. Vorbim de un număr total de 311.000 pacienți români diagnosticați cu o formă de demență, ceea ce înseamnă o incidență de 1,43%, mai mică față de cea înregistrată la nivel european, de 1,73%. Îngrijorător este însă că, potrivit estimărilor OMS, în următorii 30 de ani, numărul celor care suferă de demență s-ar putea tripla”, dr. Bianca Nițu, medic neurolog la Neuroaxis.

Cum poate fi încetinită progresia unei demențe?

Dacă vorbim despre tulburările neurodegenerative, nu există niciun tratament care să oprească acest proces de îmbătrânire a creierului. Există, însă, tratamente capabile să amelioreze tulburările cognitive și să amâne distrugerea neuronilor.

De asemenea, pentru stadiile avansate ale bolii există anumite tratamente psihiatrice care încearcă să țină sub control devierile comportamentale.

„Cel mai semnificativ impact îl produc schimbările ce țin de stilul de viață. Menținerea tensiunii și a glicemiei în limite normale, tratarea depresiei, includerea pacientului în activități sociale. Chiar dacă pentru mulți oameni aceste schimbări nu par a reprezenta un tratament, în realitate, ele pot cântări mult mai mult decât orice pastilă luată”, Dr. Liviu Cozma, medic neurolog în cadrul aceleiași clinici.

Îngrijirea pacientului - La domiciliu sau într-un centru specializat?

Medicul neurolog, împreună cu medicul psihiatru, pot da indicații, în funcție de gradul de deteriorare cognitivă și a funcțiilor motorii ale pacientului, dacă acesta poate fi îngrijit în continuare de către familie sau dacă este nevoie să fie internat într-un centru de specialitate.

„Momentul de a alege unde și cum tratăm pacientul cu demență este foarte greu de decis. Pe măsură ce lucrurile devin o povară prea mare pentru aparținător, trebuie luată în calcul varianta unui centru de specialitate, fără nici cea mai mică rușine. Pentru că nu vorbim de faptul că aparținătorii nu mai țin la acel membru al familiei, ci de faptul că un centru special este calificat să ofere cea mai bună îngrijire posibilă din punct de vedere medical”, a spus dr. Dan Mitrea, medic neurolog cu specializare în neuro-oncologie.

Perspective de viitor în diagnosticare și tratament

Din punct de vedere al diagnosticării, comunitatea științifică internațională înregistrează progrese majore. Nu același lucru se întâmplă, din păcate, și în cazul tratamentelor care își propun să vindece demența.

„În următorii ani ne putem aștepta să iasă pe piață diverse teste, poate chiar unele de sânge, precum și diverse tipuri de imagistică cerebrală, care să detecteze mai devreme asemenea patologii. Din păcate, în ceea ce privește progresele înregistrate în cazul opțiunilor de tratament, lucrurile nu se mișcă cu aceeași viteză. Studiile care și-au propus să oprească procesul neurodegenerativ nu au, până acum, rezultate extraordinare și cred că va mai dura mult până să vedem pe piață un tratament revoluționar care să trateze demența. Așadar, ar trebui să ne concentrăm pe acele lucruri lumești pe care le putem face. În loc să așteptăm pastila minune care va vindeca boala, mai bine intervenim acolo unde avem astăzi putere și anume în încercarea de detectare mai rapidă a bolii și în schimbările asupra stilului de viață”, a conchis dr. Liviu Cozma.