Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

La mulţi ani, inimă!

Viața Medicală
Dr. Maria DRAGOTĂ luni, 28 octombrie 2013

„Dacă ar fi să numesc cea mai mare realizare din viaţa mea, probabil ar fi influenţa pe care am avut-o asupra tratamentului bolnavilor cardiaci şi chirurgiei cardiace din România.“ (Dr. Marius Barnard)

 

   Lansarea cărţii Momente-cheie dintr-o viaţă în slujba binelui. Amintirile unui chirurg legendar de Simon Norval şi Marius Barnard (traducere de Daniel Constantinescu, Martin S. Martin, Anca Constantinescu, Mihaela Farcaş şi Andrei Constantinescu; prefaţă de Daniel Constantinescu) a avut loc la librăria Humanitas Cişmigiu, în prezenţa a doi dintre traducători, doctorii Daniel Constantinescu şi Martin S. Martin, amfitrion fiind Gabriel Liiceanu.
   Daniel Constantinescu a amintit că Marius Barnard a devenit cunoscut în România în împrejurări legate de vieţi omeneşti care trebuiau salvate prin operaţii pe cord, apoi a vorbit despre primul transplant cardiac şi următoarele, realizate de echipa condusă de Christiaan Barnard, la Groote Schuur Hospital din Cape Town, în 1967. Din păcate, supravieţuirea nu era foarte lungă deoarece nu se descoperise medicaţia imunosupresoare cu adevărat eficace, care să elimine rejetul grefei. În România, pe vremea aceea, chirurgia cardiacă era într-o stare de plâns, după ce fusese iniţiată şi dezvoltată de doctori mari, capabili, vestiţi – Hortolomei, Setlacec. În opinia lui Daniel Constantinescu, ea a decăzut apoi deoarece a fost dată pe mâna unor persoane fără experienţă chirurgicală – ministrul sănătăţii, care făcuse studii despre arsuri în Uniunea Sovietică, apoi un alt lider politic, consilierul lui Ceauşescu în probleme de sănătate. Mortalitatea postoperatorie era foarte mare, de aceea bolnavii, adulţi sau copii, se adresau clinicilor din Franţa, Germania, Anglia, Italia, iar după primul transplant cardiac, şi în Africa de Sud, unde costul era de zece ori mai mic şi rezultatele spectaculoase. Marius Barnard s-a întrebat ce se întâmplă cu chirurgia cardiacă în România dacă oamenii vin în Africa de Sud să se opereze şi a făcut prima vizită la noi, ca turist. A hotărât apoi să vină cu propria echipă (chirurg, anestezist, tehnician de pompă) şi să opereze la Spitalul Fundeni, ceea ce a schimbat mult în bine soarta chirurgiei cardiace şi a bolnavilor de la noi.
   Dr. Daniel Constantinescu a amintit vizita sa împreună cu dr. Martin Constantinescu (devenit Martin S. Martin după emigrarea în SUA) la Cape Town, unde au operat sub îndrumarea lui Marius Barnard. Datorită chirurgului sud-african, s-a născut un sistem operator în România, a spus vorbitorul.
   Referindu-se la volum, dr. Martin S. Martin a spus că el cuprinde viaţa unui cetăţean al Africii de Sud, prieten al României. Întorcându-se la anul 1967, vorbitorul a evocat competiţia strânsă dintre centrele de chirurgie cardiacă pentru realizarea primului transplant de cord la om. Dificultăţile cu care se confruntau erau de a identifica şi selecta cel mai bun donator, dar şi barierele medico-legale şi morale legate de definiţia morţii. Cine a fost câştigătorul? Surpriza a venit dintr-un loc neaşteptat, Cape Town, de la echipa lui Christiaan Barnard. El a câştigat lozul cel mare, gloria. Faima sa a fost uriaşă. A ales celebritatea, cu interviuri în presă şi la cele mai cunoscute televiziuni, vizite în toată lumea, invitat de şefi de state. Dar chirurgii americani l-au tratat cu ostilitate, până la sfârşitul vieţii, mai ales că, indiferent unde dădea declaraţii, nu menţiona niciodată numele lui Norman Shumway, cel care inventase şi perfecţionase tehnica transplantului, după zeci de ani de muncă în laboratorul experimental, şi de la care învăţase ceea ce ştia, în cei trei ani de specializare la clinica acestuia. Marius, care nu era nici el amintit în interviurile fratelui său, a ales să-şi continue activitatea în spital, a muncit, a dezvoltat metode operatorii noi, a avut contribuţii majore la dezvoltarea chirurgiei cardiace.
   Dr. Martin S. Martin a opinat că frânele pentru România în acest domeniu au fost lipsa cronică de suport financiar şi tehnic, izolarea completă a medicilor români de centrele în care se făceau progrese, pe care nu le cunoşteau, şi incompetenţa conducerii. În această situaţie, în anii ’70, situaţia chirurgiei cardiace în România era la fel cu cea din Europa anilor ’50. „Îmbunătăţirea a venit prin miracolul pe care l-am trăit prin ajutorul pe care Marius Barnard l-a oferit benevol în vizitele sale în România, care a dus la renaşterea chirurgiei cardiace“, a spus dr. Martin. „S-a zbătut să pună ordinea logică a procesului operator, metodele care să prevină riscurile şi complicaţiile. Trecea din sală în sală, dădea sfaturi, supraveghea. Ne exprimăm recunoştinţa pentru această mare personalitate pe care am avut norocul s-o cunoaştem şi cu care am avut norocul să lucrăm“, a mai adăugat vorbitorul.
   „Nu e povestea unei fapte obişnuite, ci o poveste excepţională, despre progresele realizate în rândul speciei umane“, a spus Gabriel Liiceanu. Transplantul inimii la om a însemnat pentru umanitate cam ce a însemnat ajungerea omului pe Lună. „Ce simte un chirurg cardiac când operează pe cord deschis, cu circulaţie extracorporală? Toracele gol înspăimântă, dar, după ce inima e pusă la loc, are senzaţie de putere infinită, că poate repara pe oricine. (…) Vizitele lui Marius Barnard au reuşit să sincronizeze chirurgia cardiacă din România cu cea mondială, iar traducătorii cărţii au trăit în direct sincronizarea“, a concluzionat Gabriel Liiceanu.
   Lansarea s-a încheiat cu un moment emoţionant, un film din care ne vorbeşte chiar autorul şi eroul cărţii, Marius Barnard. Iată mărturisirea lui: „Aş fi dorit să fiu împreună cu voi astăzi, dar vă asigur că suntem împreună în spirit. Motivul pentru care nu pot să vin este că am 86 de ani, un cancer cu care lupt de 17 ani şi îmi este imposibil să călătoresc. Sunt foarte fericit însă să fim împreună chiar şi aşa. Aceasta nu este prima carte despre noi publicată în România. După primul transplant cardiac în 1967, lumea întreagă ştia despre clinica de chirurgie cardiacă condusă de fratele meu Chris, care a făcut primul transplant cardiac. Evident, o mulţime de pacienţi şi rude de-ale lor erau în nevoie disperată de tratament pentru boli cardiace. Astfel că am primit o scrisoare de la o doamnă din România, Cecilia Sămărghitan, care ne întreba dacă putem să efectuăm o intervenţie chirurgicală fiului ei, Horia, căruia i se refuzase operaţia în Europa. Astfel s-a hotărât să vină în Africa de Sud şi noi am acceptat să-l operăm. (…) S-a refăcut complet după operaţie, apoi a plecat înapoi în România. După aceea, Cecilia a scris cartea intitulată Inima fiului meu. După aceasta, am primit foarte multe scrisori din România şi am început să operăm copii. La un moment dat, am avut peste o sută de copii din România pe lista de aşteptare. Unul din doctorii cu care am corespondat cel mai mult era dr. Daniel Constantinescu. Împreună cu el, am decis că ar fi o idee bună să vin în România şi să operez bolnavii acolo. Am ajuns în România cu paşaport de Africa de Sud; România era una din ţările pe care o persoană din Africa de Sud n-avea voie să le viziteze. Când am aterizat cu Inez, soţia mea, eram foarte îngrijoraţi pentru că n-aveam viză. Această grijă s-a transformat în bucurie când am văzut că în sala de aşteptare sosiri erau cel puţin 60 de persoane care veniseră să ne spună Bun venit! Am fost foarte fericit să fiu în mijlocul lor şi ei m-au primit cu multă căldură. A doua zi am mers la Spitalul Fundeni şi cu prof. Pop D. Popa am decis ce urma să facem. Eu am decis că voi aduce o echipă cu care să începem să operăm în România. Aceasta a fost experienţa mea românească. (…) Am avut o viaţă minunată şi, dacă ar fi să mă gândesc la cele mai importante momente din viaţă şi la cele mai importante experienţe, cred că una din cele mai mari realizări este contribuţia pe care am adus-o la chirurgia cardiacă din România. Poporul român m-a tratat foarte bine; este un popor minunat, prietenos şi generos şi aş dori să termin scurta expunere spunând (sper să pronunţ corect): La mulţi ani, inimă! Mulţumesc foarte mult“.
   Ce mai putem adăuga? Mulţumim foarte mult, Marius Barnard!

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.