E şi timpul o dimensiune, a patra. O dimensiune care ne cuprinde, frumos şi dureros, viaţa. Trăim în timp, timpul trăieşte în noi, ne trăieşte pe noi. N-am fost când el era. Am fost, suntem, vom fi cât el este pentru noi. Nu vom fi sau nu vom mai fi cei ce suntem când el va continua să fie. Ceea ce nu înţelegem acum poate vom înţelege în viitorul timpului nostru. Ceea ce nu suntem acum poate vom fi cândva, în timpul viitorului nostru. (...)
E şi timpul o dimensiune, a patra. O dimensiune care ne cuprinde,
frumos şi dureros, viaţa. Trăim în timp, timpul trăieşte în noi, ne
trăieşte pe noi. N-am fost când el era. Am fost, suntem, vom fi cât el
este pentru noi. Nu vom fi sau nu vom mai fi cei ce suntem când el va
continua să fie. Ceea ce nu înţelegem acum poate vom înţelege în
viitorul timpului nostru. Ceea ce nu suntem acum poate vom fi cândva, în
timpul viitorului nostru.
Mai sunt doar câteva zile până ce vom trece în altă măsură de timp, noul an. Reuşim, preţ de câteva clipe, deşi am avea nevoie de mult mai multe, să ne oprim din iureşul cotidian – în care uneori ne simţim prinşi ca-ntr-o capcană din care ne străduim să evadăm – şi să ne liniştim, pentru evaluări. Suntem cu un an mai trăiţi, mai bogaţi în întâmplări, experienţe, înţelepciune, realizări, prieteni, în vise împlinite sau ce-şi caută drumul spre împlinire, în dorinţe devenite realitate sau ce se vor materializate, poate în anul care va veni. La ceas de bilanţ, tragem linie şi socotim cât din ce aveam şi trebuia să dăruim am dăruit celorlalţi: iubire, afecţiune, atenţie, compasiune, bunăvoinţă, îngăduinţă, bunătate, iertare, încredere, omenie, empatie, timp, ajutor, speranţă, gânduri şi vorbe bune, o aripă pentru zbor, zâmbete, îmbrăţişări, încurajări, un telefon, e-mail sau sms, o floare sau un alt dar ce aduce bucurie. Cât din ce aveam de învăţat la şcoala care-i Viaţa însăşi am învăţat. Hei, oameni, de când nu v-aţi mai îngăduit răgazul de a vă bucura de micile şi minunatele daruri ale vieţii? Să mergeţi la un spectacol, la o expoziţie, să dansaţi, să vă plimbaţi într-un parc, să citiţi o carte, să ieşiţi cu prietenii la o cafea, să plecaţi câteva zile la munte, să faceţi ce vă place? Oare cât ne trăim viaţa conştient şi cât o lăsăm pe ea să ne trăiască la-ntâmplare, cât suntem doar spectatori şi cât scenarişti, regizori şi actori deopotrivă?
E fapt de seară, se-aude zvon de colind străvechi vestind minunea unei Naşteri ce-a schimbat, în urmă cu peste două milenii, lumea. An de an, Pruncul Sfânt Se naşte în inima tuturor ce-I fac sălaş în ea. Puţin mai este până se naşte şi noul an. Pe care, desigur, ni-l dorim mai bun, mult mai bun decât cel ce-a fost. Cu siguranţă aşa va fi dacă şi noi, sau mai ales noi vom fi mai buni decât am fost. În ciuda crizei, a tuturor crizelor, a tuturor celor care nu ne vor binele. Atât timp cât suntem conştienţi că purtăm în noi Lumina, mergem mai departe, înainte, pe Cale, facem alegerile cele bune, întru împlinirea rosturilor adânci din viaţa aceasta. Să întocmim o listă, pe care s-o avem în minte mereu, cu tot ce dorim să realizăm bun, iar anului care bate la uşă, cu credinţă, nădejde şi dragoste să-i deschidem!
Să ne reîntâlnim cu bucurie, întru împreună bună zidire, în măsura de timp 2011!
