Săptămâna trecută scriam despre abordarea subiectului HIV/SIDA în două producţii prezentate la Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF). Astăzi vă propun alte trei titluri, la fel de ofertante. Primul este Sonata (Polonia, 2021), debutul regizoral în lungmetraj al scenaristului Bartosz Blaschke. Debut sub cele mai favorabile auspicii, dacă avem în vedere premiile și nominalizările obţinute într-un timp foarte scurt: Sofia City of Film Award (2022), două premii la Polish Film Festival, nominalizare Cameraimage la Golden Frog, nominalizare la Grand Prix
Komeda pentru coloana sonoră.

Pelicula este una emoţionantă, bazată pe un caz real, care i-a făcut să plângă pe unii dintre spectatorii TIFF. Grzegorz Płonka. se naște prematur, cu scor Apgar 2/10, cu mai multe dizabilităţi, printre care se numără cele de auz și vedere. Primul diagnostic, autism, îl izolează de lume timp de 14 ani! În 2002 este diagnosticat cu hipoacuzie neurosenzorială bilaterală severă.

Suferă și o operaţie de strabism și de îndepărtare a nistagmusului, ceea ce îi va îmbunătăţi vederea. Implantul cohlear efectuat îi redă auzul, iar graţie acestuia, lumea află de el, de faptul că este un om normal, dedicat pasiunilor sale (muzica și calculatoarele). În 2015 obţine titlul de laureat al Festivalului Internaţional de Muzică pentru Copii, Tineri și Adulţi cu Tulburări de Auz „Ritmuri de melc”.

Pelicula spune nu doar povestea lui Grzegorz Płonka. Este și povestea părinţilor săi, cei care i-au fost mereu alături. Pe de altă parte, este și povestea despre responsabilitatea actului medical, despre politici interne în materie de sănătate, lucru valabil pentru absolut toate societăţile și pentru toate timpurile.

Avortul, o temă tot mai actuală

A doua peliculă asupra căreia mă opresc este Evenimentul (Franţa, 2021, regia Audrey Diwan), cu acţiunea plasată în anul 1963 – o adaptare după povestea autobiografică a romancierei Annie Ernaux. Annie (magistral interpretată de actriţa franco-română Anamaria Vartolomei, o revelaţie pentru critica de specialitate) rămâne însărcinată, ceea ce îi periclitează serios viitorul.

Într-o perioadă în care în Franţa era interzis să vorbești despre avort și sex, Annie își riscă viaţa, lăsând faptele să vorbească. Filmul apare exact în perioada în care în Statele Unite dreptul la avort a redevenit neconstituţional, fiecare stat având dreptul să aleagă cum îl plasează. Producţia franceză a primit Leul de Aur și FIPRESCI la Festivalul de Film de la Veneţia, premii la Dublin și Palm Springs, Lumiere Awards, având și o nominalizare BAFTA.

În fine, de interes major este și Așa o vară (Canada, 2021), regia și scenariul Denis Côté, film nominalizat anul acesta la Ursul de Aur de la Berlin. Subiectul este unul curajos, cu siguranţă incomod pentru cei pudici, educaţi la pension sau în spiritul ciorapilor cu port­jartier.

Timp de 26 de zile, patru femei își explorează sexualitatea. Sunt patru povești de viaţă despre frustrare, demoni interiori, plăceri carnale, dorinţe de noi și noi experienţe sexuale, un film explicit. Surpriza este alta: psihoterapeuta, germană de origine, se confruntă și ea cu... probleme. Finalul? Șocant... Concluzia? De văzut!

Citiți și: HIV/SIDA în filme la TIFF 21