În rândul persoanelor obeze există un
subgrup de indivizi metabolic sănătoşi – fără afecţiuni precum rezistenţă la
insulină, DZ, hipercolesterolemie sau HTA – şi cu o condiţie fizică mai bună
decât ceilalţi, fără un risc mai mare de a dezvolta sau de a deceda prin boli
cardiovasculare ori cancer decât cei normoponderali, arată cel mai mare studiu
realizat până acum pentru a investiga acest lucru, publicat recent online, în European Heart Journal1.
Obezitatea este asociată cu multe boli
cronice, dar există persoane care par să fie protejate de complicaţiile
metabolice legate de obezitate. Ele pot avea o condiţie cardiorespiratorie mai
bună decât alte persoane obeze, dar, până acum, nu a fost cunoscută măsura în
care au un risc mai mic de boală sau moarte prematură. Proiectul, desfăşurat la
Universitatea din Carolina de Sud (Columbia, SUA), a cuprins 43.265 de
participanţi, recrutaţi între anii 1979 şi 2003, în cadrul Aerobic Center
Longitudinal Study (ACLS). Ei au completat un chestionar detaliat, inclusiv cu
informaţii despre istoricul medical şi stilul de viaţă, şi au efectuat un
examen fizic, care a inclus test pe banda de alergat pentru a evalua condiţia
cardiorespiratorie, măsurători de înălţime, greutate, circumferinţa taliei,
procentul de grăsime corporală, TA. De asemenea, au fost măsurate colesterolul şi
glicemia à jeun. Participanţii la
studiu au fost urmăriţi până la deces sau până la sfârşitul anului 2003.
S-a constatat că 46% din subiecţi au fost
obezi sănătoşi metabolic. După ajustarea pentru mai mulţi factori, cei sănătoşi
metabolic dar obezi au avut un risc de deces din orice cauză cu 38% mai mic
decât colegii lor obezi nesănătoşi metabolic, în timp ce nu a fost observată
nicio diferenţă semnificativă între cei sănătoşi metabolic dar obezi şi
participanţii sănătoşi metabolic normoponderali. Riscul de a dezvolta sau de
muri prin boli cardiovasculare sau cancer a fost redus cu 30–50% pentru
persoanele sănătoase metabolic dar obeze şi nu au existat diferenţe
semnificative între acestea şi participaţii sănătoşi metabolic, cu greutate
normală.
Concluziile studiului: condiţia fizică mai
bună ar trebui considerată o caracteristică a fenotipului sănătos metabolic dar
obez; odată ce aceasta este luată în considerare, fenotipul sănătos metabolic
dar obez este o condiţie benignă, cu prognostic pentru morbiditate şi
mortalitate mai bun decât obezii cu un profil metabolic anormal. Datele
sugerează că evaluarea precisă a procentului de grăsime din corp şi a condiţiei
fizice pot contribui la definirea unui subgrup de persoane obeze fără risc
crescut de boli cardiovasculare sau cancer. Aşadar, nu toţi obezii au acelaşi
prognostic.
Alt studiu recent2 a furnizat dovezi suplimentare pentru
„paradoxul obezităţii“, conform căruia cineva care a dezvoltat boli cardiace
are un risc redus de deces dacă este supraponderal sau obez, în timp ce pacienţii
subponderali şi cei normoponderali au risc crescut. Cercetătorii au studiat
64.436 de bolnavi cu sindroame coronariene acute, care au efectuat angiografie
coronariană în perioada mai 2005 – decembrie 2008.
S-a constatat că cei subponderali cu un
indice de masă corporală (IMC) mai mic de 18,5 kg/m2 au
avut cel mai mare risc de deces, dublu faţă de cel al pacienţilor
normoponderali (IMC între 21 şi 23,5 kg/m2)
şi de trei ori mai mare comparativ cu grupul cu cel mai scăzut risc – cu IMC de
26,5–28 kg/m2. Relaţia dintre IMC şi
mortalitate a fost în formă de U. Cel mai scăzut risc de deces l-au avut pacienţii
supraponderali şi obezi, cu IMC variind de la 26,5 la 35 kg/m2, iar cel mai mare – pacienţii subponderali şi
cei obezi cu IMC peste 40 kg/m2.
Menţinerea greutăţii normale constituie una
din modalităţile de a evita apariţia afecţiunilor cardiace, dar sfatul de a
pierde în greutate nu trebuie extins la pacienţii supraponderali şi obezi care
au dezvoltat deja probleme cardiace, căci acest lucru îi ajută. Autorii susţin
că nu există dovezi care să demonstreze că scăderea în greutate în sine are o
valoare pozitivă de prognostic după afecţiunea coronariană acută. De fapt,
unele dovezi sugerează că aceasta ar putea avea efect negativ.
În editorialul ce însoţeşte studiile3 se
arată că acestea permit concluzia că pierderea în greutate la pacienţii cu boli
cronice şi un IMC sub 40 kg/m2 este întotdeauna dăunătoare şi, în fapt, nu
există niciun studiu care să sugereze că scăderea în greutate în boli cronice
îi face pe pacienţi să traiască mai mult. Obezitatea poate avea beneficii până
la un anumit grad şi nu este în mod necesar asociată cu funcţii metabolice
anormale.
1Ortega
FB, Lee DC, Katzmarzyk PT, Ruiz JR, Sui X, Church TS, Blair SN. The intriguing
metabolically healthy but obese phenotype: cardiovascular prognosis and role of
fitness. Eur Heart J. 2012 Sep 4
2AngerĂs
O, Albertsson P, Karason K, RĂmunddal T, Matejka G, James S, Lagerqvist B,
Rosengren A, Omerovic E. Evidence for obesity paradox in patients with acute
coronary syndromes: a report from the Swedish Coronary Angiography and
Angioplasty Registry. Eur Heart J. 2012 Sep 4
3von
Haehling S, Hartmann O, Anker SD. Does obesity make it better or worse:
insights into cardiovascular illnesses. Eur Heart J. 2012 Sep 4
